| + florin caragiu-fantoma realului | Nache Mamier Angela [21.Nov.10 22:28] |
| "Una dintre lecțiile majore de psihanaliză afirmă un adevăr incontestabil: ce aruncăm în uitare nu ne părăsește, ci se refugiază în nervi, în tensiunea mușchilor, luând forma stressului și pe cea a depresiei. Aceste senzații traduc nu simple stări, ci probleme ale omului. Experimental (ceea ce presupune raportarea exhaustivă la fenomen), numai binele poate fi cunoscut, răul niciodată până la capăt. În momentul experimentării răului, cunoașterea „își trage un văl pe ochi”." retin acest citat care mi-a atras atentia,unele "nevroze" au dat nastere multor capodopere literare este un text bine scris,bine observat ,fortele benefice si cele malefice îsi au locul printre noi si acest articol sugereaza unele raspunsuri pentru cautatorii idealisti ai "retetelor fericirii". neurostiinta artei este o disciplina care nu îmi este prea cunoscuta ,de aceea acest articol m-a interesat ,caci îl gasesc bine documentat si scris cu intentii moralizatoare,filozofice referintele culturale sunt alese judicios si definesc "binele si raul" ca dualitati ale universului | |
| = Angela | florin caragiu [22.Nov.10 11:45] |
| Mulțumesc mult pentru prezență și aprecieri, după părerea mea perspectiva prezentată nu este una care să îndemne la utopie idealistă, ci dimpotrivă, are "împământenire" tocmai pentru că distinge între starea de fapt sau realizarea practică (cu inevitabile implicații morale, mergând până în fiziologic) și momentul teoretic sau estetic al cunoașterii. De multe ori aici apar confuzii cu impact tragic în "calitatea" vieții. Transferența de la un personaj "negativ" sau în genere de la o reprezentare estetică, cu contrastele ei, la viața însăși a autorului e un fenomen oarecum răspândit, ce ar merita, poate, un studiu aprofundat. | |
| = Apreciez lucrarea | Gheorghita Ionescu Eugeniu [23.Nov.10 12:03] |
| "Binele si raul nu exista,constiinta face ca lucrurile sa para astfel" afirma Schrodinger. La celalalt pol, Eliphas Levi asocia "raul" diavolului pe care-l considera foarte aproape de "fortele naturii"."Pentru a fi trait, raul trebue mai intai uitat". Autorul apropie experimentarea raului de sugestia posthipnotica. Dar, ar fi trist pentru noi sa facem binele, as zice, sub hipnoza. "Gasesc deci in mine legea aceasta;cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine" constata Sf,apostol Pavel. Raul imbraca, prin lege, vestmantul pacatului.Exista in spirit tendinta de a experimenta prin trup. Trasura lui Pappus e un exemplu ilustrativ in acest sens. | |
| = Re | florin caragiu [23.Nov.10 22:43] |
| Mulțumesc, domnule Ionescu. După părerea mea, conștiința are, la rândul ei, în perspectivă creștină, o întemeiere în relația cu Transcendența, și, în acest sens, se poate afirma că binele și răul nu sunt entități abstracte, ci țin de participarea (sau deficitul de participare a) conștiinței la Binele în Persoană, Binele dumnezeiesc. Conținutul participativ al distincției bine-rău face, de asemeni, ca răul să nu poată fi imputat forțelor naturii, ci, cel mult refulării chipului divin, pe care o practică, de altfel, și ideologiile naturaliste. Nu m-am referit la vreo formă de hipnoză, nu prea văd legătura. Binele, desigur, nu se face în stare de hipnoză. Răul moral, sau păcatul, subzistă în intenția contrară comuniunii. | |