| = o... | Ștefan Petrea [04.Nov.10 10:33] |
O proză poetică destul de încîlcită, e un gest de modestie ca ai trecut-o la "personale". Am reținut imagini puternice liric, și de asta as trece textul la "poezie". Cu plăcerea lecturii, petrea | |
| = Ștefan | Ela Victoria Luca [04.Nov.10 10:42] |
| regret, dar încadrarea la "personale" (să spunem mai degrabă jurnal literar) nu ține de vreo modestie a autorului, sau de faptul că scriitura nu ar fi "proză" sau "poezie", la mine cel puțin (eu una apreciez foarte mult jurnalele literare și biografiile, desigur atunci când sunt literare) această încadrare reliefează doar o anume intimitate a discursului, în niciun caz devalorizarea sau desconsiderarea textelor încadrate de un autor la această secțiune. e drept că mulți așa o folosesc, din păcate. eu, una, nu. mulțumesc, ela | |
| = respiro | Dana Stefan [04.Nov.10 11:21] |
| Tu poti sa taci atat de spectaculos, pe cat de exuberant stii compune focuri-artificii de cuvinte despre cat de frumos va fi atunci cand vei simti nevoia sa taci. Daca exista in geografia ta spirituala, o tainica alternanta intre ape fara de sfarsit si scurgerea de clepsidra a silabelor-cuvinte in picaturi de timp, tu stii sa treci peste cuvinte. Dar tu iar stii, povestile tale au fost si sunt de fapt drumul tau de la tine pana la tine, si daca eu sunt in stare sa fac gesturi cu adevarat ample, nu doar colorate cum s-ar parea, va fi in stare si eu-ul tau, fara contur care sa-l limiteze, sa se colorize pana si intr-un fel de albastru-departare, pentru ca, atunci cand eu voi spune "mai indepartat de atat nu se poate", sa poti veni tu ca sa spui, ca aici intr-un respiro, "sunt albastra si inca albastra, in mine".. Linea | |
| = Linea | Ela Victoria Luca [07.Nov.10 00:35] |
| urmează tu albastrul tot mai viu, mai îndepărtat, până când atât de aproape revine, încât eu, aici, în inimitatea lui, îl voi percepe ca si cum nu ar mai fi decat aerul adânc respirat. multumesc pentru insotire, ela | |