| = Dominația limbajului | Nicolae CORNESCIAN [25.Oct.10 13:20] |
| Figura lui Martin, filtrată prin prisma personajului principal, cea de înăcrit sau neîngrijit, capătă aspecte bizare, rodul „stării” celui ce privește. De remarcat și pluralitatea cuvintelor demne de a conferi fragmentului tocmai acea atmosferă necesară, un fel de alunecare în starea inerției parțiale, reliefate prin anumite elemente delimitative: „Pulberea aceea trebuia să o mestec ca pe o tapioca nutritivă”. „Știam că urma climaxul.” Evident că după o frescă minuțioasă a unei realități aparente, intervine dialogul la fel de bizar. Răspunsul e cât se poate de relevant: „- În Împărăția cuvintelor...”. Aici intervin alte personaje, menite, prin prezența lor aparent firească, să intensifice această reverie plauzibilă, un fel de transă, un gen de regat, o lume posibilă grație imaginarului debordant al autorului. | |
| = ***** | Lacatus Daniel [25.Oct.10 16:37] |
| O proză fantastă care surprinde prin rafinament. Dar și un experiment literar (reușit) bine conturat în jurul personajelor. | |
| = Re - Silvia, Nicolae... | Emil Iliescu [25.Oct.10 16:39] |
| Dragii mei, prizonieratul eroului meu într-o Împărăție semiologică este, de fapt, ca și mesajul ascuns al acestui text, strigătul de alarmă pe care ar trebui să-l amplificăm cu toții vis-a-vis de condiția cărții, așa cum se vinde ea la colț de stradă... Vă mulțumesc pentru că sunteți alături de mine și de personajele mele! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Daniel, îți mulțumesc... | Emil Iliescu [25.Oct.10 16:51] |
| Daniel, trecerea ta mă bucură! Va fi o proză fantastă, în care muritorul va fi pus în fața judecății cuvintelor... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = ... | Silvia Bitere [26.Oct.10 15:41] |
| Emil, îmi place cum l-ai descris pe Martin. Zici undeva despre faptul că, acest Martin, parcă, se născuse pe scările Universității de când lumea. Parcă, acolo, ar fi fost din totdeauna. Asta m-a mișcat pe mine până acum, în acest text. Ideea în sine mi-a plăcut foarte mult. Martin ce vindea cărți, la intrarea în Universitate, din totdeauna. Pe scările ei, un rege pescar visa la pocalul lui Iisus și acela era Edi Domițian. | |