+ sinteza politomiilor... | Constantin Enianu [24.Oct.10 15:30] |
"Oare în gând nu intră dibuind, / Să mă înfrângă cu cerești osânde / La care-adesea mă gândesc și tind?" Când se apropie timpul disoluției trupului, se ivește legic vremea eluției sufletului spre "culmi de-a pururi blânde,/ Prin ierburi aspre-nfiorat fugind." Pe acele culmi Teama, Necunoscutul, Răscrucea, Îndoiala etc. devin ingrediente ale Absolutului, ca cerească alinare, fiindcă nu mai sunt necesare Întrebările, având deja Răspunsurile în "Orele Tăcerii". | |
= Constantin | Adrian Munteanu [24.Oct.10 17:03] |
E o mișcare rotitoare de cuprindere, pe care autorul a simțit-o și a transmis-o după puterile sale. Dacă ea apare undeva, pe retina vibrațiilor adânci ale receptorului, e un mare punct câștigat. Un traseu care-și intuiește finalitatea. | |