| = Imaginea imaginarului | Nicolae CORNESCIAN [19.Oct.10 18:47] |
| Recunosc: am lecturat de câteva ori acest început de nuvelă și în cele din urmă am înțeles că respectivul text e una din acele scrieri care, în totalitate, se încadrează în ceea ce se numește PROZÃ. Pentru că în proză se relatează din perspectiva unui narator (aici divaghează în autor și personaj principal)evenimentele unei "realități posibile". Cred că în acest text domnul Emil Iliescu reușește să inducă în mintea cititorului imaginea unei realități aparent veridice (mă refer la personajele secundare: Didi, Pătrașcu, Mirel... - cei care conturează posibilul, dar, totodată izbutește să eboșeze dimensiunea fictivă fără de care nu există literatură. Căci ficțiunea, ca fundamentul oricărei proze adevărate, nu e altceva decât imaginea imaginarului, ce se desfășoară dincolo de timpul autorului, într-o realitate aparentă ori destul de vagă. Evident că "Prizonierul cuvintelor" însumează toate aceste concepte, anterior menționate, care duc și această proză a domnului Iliescu dincolo de hatul "obișnuinței". Cu respect, N.C. | |
| = granite | Anni- Lorei Mainka [19.Oct.10 19:43] |
| exista doze si doze....de unele nu ne e teama, chit ca ne arunca peste Dunare pina in Volga,iar altele ne sperie.... convingator personaj...ma intreb ce zice Roxi in continuare?! automatismul - poate fi si el o doza - este cel curent, pe care il stim toti... | |
| = Re Nicolae, Anni... | Emil Iliescu [19.Oct.10 22:49] |
| Personajul meu se vrea a fi un simbol al celor care, uneori inconștient, se aruncă în marele experiment al prafului alb. Este o îngemănare de lumi - reală și imaginară - în care personajul meu va fi aruncat pentru a se cunoaște pe sine însuși. Pentru a putea redeveni Edi Domițian... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = emil iliescu- societal | Nache Mamier Angela [20.Oct.10 17:37] |
| iata un personaj dostoievkian (aminteste personajul jucatorului-patima de care autorul a suferit el însusi) e un text bine condus ,povestirea curge cu naturalete,arta dialogului nu mai este un secret ,iar profilul personajelor este veridic ,bine conturat un anumit mister înconjura personajul,asteptam sa stim care este genul de drog care îl tine prizonier si-i întuneca mintea prevestind tensiuni din ce în ce mai dramatice un fundal societal serveste de plan secund ,autorul face aluzii la concubinaj,la cariere, la decadenta învatamântului ,dependenta de drog ,etc... toate acestea dau o paleta care mentine curiozitatea lectorului treaza | |
| = Angela, ca întotdeauna... | Emil Iliescu [20.Oct.10 18:23] |
| Angela, ca întotdeauna, surprinzi esențele unui text! Poate părea la prima citire un banal episod de viață, cum, din păcate, azi se întâmplă tot mai des cu mulți tineri. Dar trebuie să urmărești titlul prozei...Din el se va desprinde o lume fantastică, paralelă cu cea în care drogul te poartă de cele mai multe ori. Știu că textele mele sunt uneori enervante prin lungimea lor, dar nu pot întotdeauna să le împart în secvențe mai mici și îmi cer scuze pentru acest inconvenient care macină timpul celui care cu amabilitate pătrunde în lumea mea. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Semn | Lacatus Daniel [21.Oct.10 13:10] |
| Am lecturat textul cu plăcere. O proză candidă și intrigantă. Foarte plăcut glisajul subtil între realitate și hiperrealitate. | |
| = Daniel, bine ai venit... | Emil Iliescu [21.Oct.10 15:59] |
| Daniel, bine ai venit pe pagina mea! Mulțumesc pentru semn și te invit să citești întregul text pentru a sesiza cât de adânc te poate arunca în lumea imaginarului un experiment trist ca cel încercat de eroul meu. Cu prietenie, Emil Iliescu | |