| = Cu optimism, despre bătrânețe... | Rodean Stefan-Cornel [19.Oct.10 10:34] |
| Mitrule, În primul rând, mă bucură perseverența pe care o dovedești (în condițiile în care, la un anumit moment, dădeai impresia că ești supărat pe aproape toată lumea și aproape gata să "dezarmezi"). Apoi, îmi place că cele trei catrene au o construcție clară, cu un limbaj corect și cu o ortografie fără probleme (capitole la care știi că erau discuții la textele dumitale). În opinia mea, toate epigramele din grupajul de mai sus au o poantă (mai bună sau mai puțin bună) și sună bine, ceea ce mi se pare lăudabil. Dar, - la prima, poanta, realizată prin comparația dintre soție și blondele de la șosea, punând în evidență diferența mare de preț pentru aceleași "servicii", este prea cinică; - la a doua, poanta din ultimul vers, sub formă de surpriză, de "întorsătură", pare foarte interesantă (a trage la proteză!), dar ar fi fost și mai bună dacă ar fi existat o legătură între semipareză și proteza dentară; - la a treia (epigramă cu tentă aforistică) poanta (subtilă) este pe o pistă cam "bătătorită" (îmi aduc aminte de o altă epigramă cu poantă asemănătoare: "Avantajul bătrâneții/E că nu durează mult"); referitor la măsura versurilor acestui catren, în situația în care versurile sunt inegale, se spune că cele care rimează trebuie să aibă același număr de silabe, dar ideal ar fi să se folosească rima încrucișată sau îmbrățișată, nu împerecheată (adică, în loc de 8,8,9,9 ar fi sunat și mai bine varianta 8,9,8,9). Una peste alta, e bine că ești optimist, dacă te pregătești pentru bătrânețe cu gândul la blondele de la șosea, cu speranța că bătrânețea este o boală care trece și povestind pățania amicului care, semiparalizat și cu proteză dentară, găsește totuși variante... Sănătate, iar bătrânețea să vină cât mai târziu! Cornel | |
| = Rodean Ștefan-Cornel | milos petru [19.Oct.10 20:47] |
| Cornel-Ștefan Rodean, Nu, nu-s supărat pe toată lumea, nu abandonez ușor, sunt puțin nedumerit că vreau să știu cum de sunt atât de neîndemânatic și nu pot după atâția ani de "agonia" să ies de la "atelier". Supărearea mea, dacă pot spune că există așa ceva, e că nici un editor nu-mi spune clar de ce stau aici. De dezarmat nu dezarmez ușor, în general îmi place să-mi demonstrez că pot, cred că asta e specific gemenilor, apoi trec mai departe și încerc altceva, ori încă n-am reușit să-mi demonstrez ce de fapt cred că e demonstrat. Cât privește faptul că am scris cele trei catrene vreau să-ți spun că mi-au fost trimise de Dumnezeu după ce am citit culegerea de epigrame "Bătrânețe haine grele" apărută sub egida U.E.R., autor V. Lică, prefață G. Corbu și corectură G.Zarafu. Judecând cele trei catrene aș spune: -la prima de ce așa mare diferență de preț, baba mai face și alte servicii, are grijă de gospodărie deși nu mai face serviciile ce le face blonda! Deci înțeleg un lucru pe care am spus că nu-l prea înțeleg, m-am luat cu vorba. -la a doua mi-am amintit de o epigramă din "Râsul îngrașă": Inconștiență Beția, l-a desfigurat, Și i-a făcut viața grea, Din gură dinții, i-au picat Și tot mai trage la măsea. Aș putea zice: El n-are dinți, ce viță grea, Atins de o semipareză, Nu poate trage la măsea Dar tot încearcă, la proteză. Ce părere ai? -la a treia ai dreptate, poanta e pe o pistă "bătătorită", să nu uităm că nu-i nimic nou sub soare, dar îmi place felul în care o spun: Și nu mă-mbăt cu apă rece Doar știu că bătrânețea trece. Cred că reiese clar că nu mă tem de viața ce-o să vină. Din nou te întreb ce părere ai? Cât privește rima, da ai dreptate, Nae Bunduri m-a făcut să pricep că cea mai potrivită în epigramă este abab, dar hai să le folosim și pe celelalte dacă există mai ales dacă nu ne socotim profesioniști. Nu socot bătrânețea o boală, consider viața o formă de dezvoltare a materiei, iar trecerea în altă lume, o formă de transformare a acestei materii poate mai superioară, așa că de existat existăm sub diferite forme, ale materiei, veșnic. Bucuros că mă căutați și la atelier, mitru | |