| = . | nica mădălina [16.Oct.10 11:21] |
| mi-a plăcut mult. pentru limpezimea și circularitatea cu care se fixează moartea în contextul ei înseși. și efectul final, pentru mine una, este de parcă s-ar fi vorbit despre viață. de aceea mi-am spus că este bine redată suprapunerea celor două pe tot parcursu celei din urmă. ca o ființă și umbra ei, atunci când nu este lumină. cele două versuri cu izvorul secat al cuvintelor îmi par, însă, de refăcut. exprimarea din ele (mă refer la formă, nu la idee) este clișeică. și dacă, în alte ocazii, asumarea unui clișeu avea ca efect o doză de ironie care să mai îndulcească gravitatea discursului, aici efectul acesta nu l-am simțit, prin lectură. de aceea aș vedea reformulată ideea din acele două versuri. | |
| + ultima treaptă | Ioan Barb [16.Oct.10 12:27] |
| Periplul morții este interesant redat. Sugestia construcției unui edificiu început încă de la naștere, cu moartea pe schele este deosebită. Și finalul, remarcabil: "cândva până și soarele se va strânge ca un inel, pe degetul morții" Restul, s-a spus. Mi-a plăcut. | |
| = george pasa-oracol | Nache Mamier Angela [16.Oct.10 12:41] |
| o voce oraculara ,intensa si grea de semnificatii existentiale care se aduna într-un fascicol dens si sugestiv spre final când totul duce la o chintesenta filozofica p.s.:buna idee cu schimbarea pozei | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [16.Oct.10 13:19] |
| *** de remarcat. constructie, sugetie, miraj. felicitari! remarc, in mod deosebit> acum, întoarce-te, pentru o clipă, la ceea ce ai renunțat să visezi! nici un zid nu te mai oprește, doar câmp deschis ai în față. | |
| = a mon avis | Veronica Valeanu [17.Oct.10 14:25] |
| inceputul si sfarsitul sunt impecabile makes anyone freeze - sunt senzatie vie undeva la mijloc oricum e un teren de tatonat de incercare de deblocare cu unele accente prea lungi [până la ultima treaptă], oricum era si in titlu sau locuri unde nu se simt puse deloc, poate ar trebui pastrata tensiunea cumva- [decât un strop din licoarea amiezii]. penultima stagneaza si prin gest si prin teritorializare. incerc sa ma gandesc ce efect ar fi avut fara senzatia aia de voce care monitorizeaza si porunceste, sa fi fost un alt frame. parca e prea evidenta si nu ar trebui sa razbata asa. si daca ar fi o voce, nu ar trebui sa se auda ca atare. oare cu ce ar putea fi inlocuita? incerc sa ma mai gandesc si eu. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [17.Oct.10 17:59] |
| Mădălina Nica, despre moarte e foarte greu să vorbești, chiar dacă ai fost aproape de ea. Așa e, am dorit, de fapt, să vorbesc despre viață. Mulțumesc pentru acele sugestii. Erau corecte, de aceea am și modificat versul acela, su același impuls al inspirației. Ioane, Așa mi s-a năzărit, nu e nicidecum vreo aluzie culturală, când am vorbit de "moartea pe schele". Nici măcar nu m-am gândit la porecla unor țigarete, "Moartea pe schiuri"! Mulțam și ție pentru semnul luminos! Doamnă Mamier, nu m-am gândit la filosofie, dar e posibil să răzbată și asemenea ecouri. Cred că aici e vocea mea obișnuită, din "pașadine". Mă bucură faptul că v-a atras acest text. P.s. Așa s-a nimerit cu acea poză! Petruț, într-un fel, acele versuri semnalate ies cumva din "decor", așa cum pare a sugera și Veronica Văleanu. Desigur, cred că era nevoie și de ele. Veronica, nu cred că am să mai modific ceva, poate voi ține seamă altădată de sugestii. Așa a fost să se scrie și aceasta e vocea mea poetică. Mă bucur, totuși, că măcar puțin de aici a ajuns și la tine. Mulțumesc! | |
| = deosebit... | Teodor Dume [17.Oct.10 20:52] |
| mi-a plăcut cap-coadă. nici nu știu ce aș putea aduce nou în commul acesta. anticomentatorii mei au sesizat echilibrul perfect al stărilor invocate în mesajul viață-moarte. dacă moartea este o condiție umană, tot așa și viața de după moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul omului fiind aproape de spațiul în care a trăit. moartea nu reprezintă un sfârșit al sufletului, al ființei, ci o continuare sub alte forme a existenței acestuia. așa înțeleg demersul liric aciuit în cuvânt cu atâta migală și pricepere într-un text deosebit care, în sens alegoric general, propune o imagine a sufletului. de fapt e ca o pictură interioară care poate fi definită coerent doar de către autor și acei cu o dispoziție sufletească existențială. și iată o confirmare *cândva, până și soarele se va strânge ca un inel, pe degetul morții.* multă stimă, teodor dume, | |
| = . | Ecaterina Bargan [17.Oct.10 21:05] |
| este un text care imi place pentru cum autorul a reusit sa transpuna imaginile lirice intr-o structura poetica simpla si fluenta. imi mai place si senzatia de crestere a mortii din final, ploaia cu rugina din prima strofa ca element ce preveteste apropierea mortii, si, desigur, indemnul de a retrai visul abandonat in strofa de mijloc. e o poezie foarte frumoasa. zau ca ar mai merita cateva stele. | |
| = Pașa | Adriana Lisandru [17.Oct.10 21:17] |
| Pașa, nu demult imi spuneam ca, de fapt, noi nu inventam asocierile astea de cuvinte pe care le numim "literatura", ci ele exista intr-o alta dimensiune, la care se intampla sa ajungem uneori... de cand ai postat textul asta, senzatia (pe care o am de ceva vreme) ca noi doi luam cam din acelasi cos, a devenit tot mai acuta. in cartea publicata in 2007 am o poezie intitulata chiar asa: Ultima treapta si cred ca anul trecut scriam, pe undeva..."alunec/ pe degetul mortii/ inel" doar ca tu ai folosit cuvintele mai inspirat decat am facut-o eu, ansamblul are mai multa stralucire. si n-as fi spus nimic, de teama sa nu fiu inteleasa gresit (sper sa nu se intample) daca acum, cititnd comentariile, n-as fi vazut ce i-ai raspuns Madalinei: "despre moarte e foarte greu să vorbești" un gand pe care eu l-am scris astazi...aproape la fel. acum, despre text in sine: plec de aici cu imaginea "mortii care coboara de pe schele" si a finalului de eclipsa. ca intotdeauna, o placere sa te citesc. | |
| = Re 2 | George Pașa [17.Oct.10 21:38] |
| Teodor, Rezonanța ta cu ideile de aici poate ține de acea dimensiune de care vorbește mai sus Adriana Lisandru. Ecaterina, să îți placă textul așa cum este mi se pare grozav, mai ales că știu cât de exigentă ești cu ceea ce scriu. Adriana, la naiba, chiar că este o problemă cu acel inel și va trebui să modific, deși nici gând să fi încercat să iau din versurile tale. Este exact ceea ce spui, doar s-a mai întâmplat de două ori să avem sintagme identice, atunci eu fiind cel care scrisesem mai înainte (fără a fi citit acele texte!)- Va trebui să modific, chiar dacă tu știi că n-am avut nicidecum gânduri "necurate". Vă mulțumesc pentru opiniile voastre! | |
| = ba te rog sa n-o faci | Adriana Lisandru [17.Oct.10 21:47] |
| ar fi mare pacat uh, stiam eu ca-i mai bine sa tac... mai bine scot eu inelul meu de pe unde o fi, daca asta e o problema. vorbesc serios. | |
| = Adriana, | George Pașa [17.Oct.10 21:59] |
| Nici eu nu mai știu unde este acea imagine, dar mi-amintesc acum de ea, nici nu trebuie să îmi dai link. E un alt ritm acolo, asta știu. Îngăduie-mi numai să mă mai gândesc ceva timp la o altă formă, încât ideea să rămână. Chiar dacă am vizualizat cu totul altceva, forma e aproape identică. Cred că de acum trebuie să ne re-citim cu mai multă atenție, înainte de a posta/ publica vreun text! | |
| = Modificare | George Pașa [17.Oct.10 23:21] |
| Am modificat finalul, Adriana. Știu că nu mai este ceea ce am dorit, dar am vrut să evit orice comentariu pe care altcineva ar fi putut să îl aibă asupra onestității mele. Mulțumesc pentru înțelegere! | |