| = . | ștefan ciobanu [16.Oct.10 03:18] |
| nu vad ce rol are mama, de ce, dupa un moment atat de tandru ''În timpul nopții venea să-și încolăcească mîinile și picioarele în jurul tristeții mele. Îl întrebam dacă mă va iubi la fel de mult cînd voi fi bătrînă și-l sărutam imediat pe frunte de frică să nu-mi răspundă.'' introduci alta ''psita'' imi place prima pista, desi aruncatul de vid in gura ma pune pe ganduri, si ma face sa ies din starea de citit inainte de finalul poeziei. | |
| = crede-ma | mihai amaradia [16.Oct.10 09:30] |
| diana, cea cu arcul la subsioara. "În timpul nopții venea să-și încolăcească mîinile și picioarele în jurul tristeții mele. Îl întrebam dacă mă va iubi la fel de mult, și-l sărutam imediat pe frunte de frică să nu-mi răspundă. Îmi aminteam cum șoptea învelit pînă sub buze simțind cum își forțează o albire a dramei. N-avea voie să-mi strice adolescența." cam asta ar putea fi un poem. pe cel cu: "mama coace paine soarele-n ferestre soarele e unul mama una este" il scrii in alta zi | |
| = despre poem | Diana Frumosu [16.Oct.10 14:55] |
| cred că formulările nu au fost chiar bine alese, de asta nu am fost înțeleasă. personajul din prima secvența e fratele meu mai mic ce vine lîngă mine, în absența mamei. eu nu aveam voie să-i stric copilăria cu acel adevăr matur al vieții - moartea. în a doua secvența e deja vorba despre mine și mama, care îmi vorbește despre viață, dar încearcă să-mi ascundă încă multe lucruri, pentru a nu mă dezamăgi în privința vieții, adică să nu-mi strice adolescența cu evidențiarea a ceea ce e rău în lume. mulțumesc pentru opinii. încerc să mai lucrez la poem. poate-mi reușește. | |
| = erată | Diana Frumosu [16.Oct.10 21:03] |
| secvență* secvență* evidențierea* | |