| + cruce cu toamna | Ioan Barb [29.Sep.10 22:56] |
| Am găsit aici un poem scris cu sensibilitate și am răsfoit multe imagini memorabile. Osuarul de sub tâmple, ochiul deschis în locul inimii ca o fântână în care "cel trudnic/ își umple carafa pe drum", mă fac să privesc un anotimp din altă perpectivă. Mi s-a părut o simfonie autumnală a trecerii și transformării. Finalul este pe măsura poemului: "te oprești de-o mirare în poarta luminii îți faci cruce cu toamna și tremuri" Un poem care se cere remarcat. | |
| = Ioan Barb | Adriana Lisandru [30.Sep.10 10:49] |
| multumesc pentru apreciere si steluta İoan. onorata de semnul tau | |
| = . | ștefan ciobanu [30.Sep.10 10:59] |
| eu nu vad nicio vlaga aici, aceleasi imagini pe care te astepti sa le gasesti in poeziile de toamna. acelasi ochi care nu plange, acelasi strugure stors. si umbra care coboara sa aprinda o candela, ca deh! o fi intuneric. (dar candela da bine in unele poeme, deh! motiv religios subliminal) | |
| = Singurătate de mătase | Aurel Sibiceanu [02.Oct.10 09:17] |
| Eeee, dar asta nu e o "poezie de toamnă". Toamna este doar un actant - primele două versuri, precum și cele două de încheiere sunt elocvente în acest sens. Un poem de o solemnitate discretă, aidoma mătăsurilor singurătății... Pun și eu aici un meteorit andaluz, să-i fie de ajutor umbrei... | |
| = raspunsuri | Adriana Lisandru [08.Oct.10 13:04] |
| Stefan, ce sa zic? probabil ca daca m-as plasa si eu in unghiul din care priesti tu, as vedea aceleasi lucruri, sau aproape aceleasi. multumesc pentru feed-back. Aurel, multumesc pentru bunavointa de a vedea dincolo de coaja. | |