| + schiță de toamnă | Ioan Barb [23.Sep.10 22:45] |
| Un poem care merită recitit. Ai reușit să schițezi o toamnă cu imagini interesante, așa, ca o străfulgerare în care se luminează pentru câteva clipe toate lucrurile din jur. Frumos conturată trecerea vremii :"pe câmp o coasă grăbită/se-apropie fâșâind/parcă taie ziua-n bucăți". Și finalul mi se pare reușit. Cred că ai izbutit să dimensionezi acest poem exact atât cât trebuie. O atmosferă bacoviană se face simțită printre rânduri. Singurătatea care scârțâie mi se pare un mic loc comun și sunt sigur că poți să îmbunătățești acest vers. Am observat o evoluție în ceea ce postezi în ultimul timp. Nu pot decât să las aici un semn luminos și o încurajare. | |
| = coasa grăbită care taie ziua-n bucăți | Silvia Goteanschii [24.Sep.10 07:46] |
| zic si eu ca e o poezie buna, mai putin spre foarte si mai mult spre acceptabil. despre sternul noptii am mai citit undeva, dar n-avem ce face, tare comune ne sunt cuvintele. imi place cum prinde coaja iubire, prin acest vers sentimentul se consolideaza. si iepurele speriat mi-a cazut cu tronc, ar simboliza vulnerabilitatea trairilor. silvia | |
| = Toamna, cu frumusețile ei melancolice! | Aurel Sibiceanu [24.Sep.10 08:10] |
| "pe după nucul sub care iubirea a prins coajă sărutul adoarme la căpătâi" Așa cum spune și Sebi, la versurile acestea aș renunța cu plăcere. În rest, poemul este - chiar și grafic- o jumătate de amforă. Cealaltă jumătate e sugestie și e a cititorului... Cu bucurie, Doamnă Ottilia! | |
| = personificarea și metafora - zeițele de azi | Alexandru Gheție [24.Sep.10 09:02] |
| "un iepure speriat viața o rupe la fugă de umbra ei pe câmp o coasă grăbită se-apropie fâșâind parcă taie ziua-n bucăți sângerând amurgul cotește pe după nucul sub care iubirea a prins coajă gutui luminează sternul nopții sărutul adoarme la căpătâi" păi eu ce aș mai putea spune după ce am citit un text în care personificarea și metafora sunt ridicate la rang de zeițe ale înaltului... E cu adevărat un text care dă acea coroniță meritată tuturor încercărilor tale de a imagina o lume a ne-ființelor încărcate cu respirate :). Remarc imaginile delicate, rotunde... Găsesc steluța lui ioan tare inspirată alex | |
| = ottilia, iz de septembrie | Cristina Cirnicianu [24.Sep.10 16:29] |
| am citit un poem concentrat despre o toamnă a vieții sau viața toamnei prinsă între mrejele unei aluncări mirifice. un poem șlefuit până la strălcirile diamantine din ochiul timpului aprecierile mele. mi-a plăcut sincer. | |
| = Cu ce am greșit, toamnă, de merităm atâtea cuvinte de apreciere? | Ottilia Ardeleanu [24.Sep.10 17:02] |
Mă bucur să găsesc, aici, atâția iubitori ai toamnei. Ioan: mi-ai fost un sprijin pe tărâmul acesta, atât de frumos, al cuvintelor; calea mea este mai însorită și datorită ție. mulțumesc și pentru această lumină în colțuri care este un motiv în plus să văd pe unde trebuie să merg și să nu-mi fac iluzii, abătându-mă. Sebastian: prezența ta mă onorează. îmi place cum ai punctat și bunele și mai puțin bunele. mulțumesc și, având în vedere că părerile sunt împărțite, voi reveni pe text un pic mai încolo. ne mai auzim, cu certitudine. Silvia: găsesc că și exprimările uzuale își au locul lor în poeme. oricât am vrea să evităm, nu se prea poate. cine nu vrea să confere cât mai multă originalitate textelor sale? însă, poate tocmai datorită acestui limbaj comun ies în evidență cuvintele de stil. întotdeauna, comentariile tale au fost pertinente și îți mulțumesc. Aurel Sibiceanu: mă bucură mult mai mult cealaltă jumătate a amforei decât cea care „se vede” și vă mulțumesc. Alex: cuvintele tale sunt ca o toamnă bogată. mulțumesc. Cristina: mulțumesc pentru apropierea de text și sinceritatea cuvintelor tale. Doamnelor, domnilor, onorată și bucuroasă că-mi sunteți; de fapt, o mare mulțumire! Ottilia Ardeleanu | |
| = *** | Paul Gabriel Sandu [16.Jan.11 19:38] |
| Am dat si eu o raita prin poeziile tale. Trebuie sa recunosc ca aceasta, pe care tocmai am citit-o, este foarte reusita. Si eu, de obicei, sint cam zgarcit cu laudele. | |
| = întotdeauna | Ottilia Ardeleanu [16.Jan.11 21:58] |
| am iubit toamna. iar ea m-a răsplătit. de data aceasta cu un poem. nici nu știi cât mă bucur că îți place. știi ceva, laudele au efect doar când se fac foarte rar. îți mulțumesc. Ottilia Ardeleanu | |