| = pământul mirosea parcă a ploaie | Luna Tudor [11.Sep.10 01:02] |
| așa ai zugrăvit sau așa am interpretat eu, o toamnă umedă, ce iese parcă din pământ, cum o simți sub tălpi...și, parcă ferindu-te, căldura din tine, din soarele strâns în pumn, din "veșnicul verde al zâmbetului tău omule". bravo, în numele tău :) | |
| = O melancolie tonică | Aurel Sibiceanu [11.Sep.10 15:18] |
| Miezul de aur al poemului este mai jos. Aceeași putere profundă de sugestie, cuvinte severe care țes o melancolie... tonică, ne-patologică... Abia aștept o iarnă poetică marca Ela Solan... Am trecut cu sfială, pioșenie, și pe la poemul "o astfel de zi". cu prețuire "stau în mijlocul ploii cu fața spre cer fărâme de oglindă trec prin ochi un chip familiar o voce o atingere mama desculță pe câmp "viață sub tălpi viață în pântec tata strângând soarele-n pumni și veșnicul verde al zâmbetului tău omule și cald și bine lângă nesfârșitele tale tăceri e toamnă din nou cuvântul ruginiu se așează în noi ai mei privesc temători pământul învelindu-se în șoaptele muribunde ale verii" | |
| = re... | Ela Solan [13.Sep.10 09:41] |
| Luna Tudor...in final, ceea ce conteaza este interpretarea cititorului. Iti multumesc pentru trecere si pentru semnul lasat. Aurel Sibiceanu...tristetea aceasta luminoasa nu este doar fidelul meu companion ci si motorul scrierilor mele. Multumesc pentru lectura si pentru cuvintele frumoase. cu pretuire, elsa | |