| = Dumitru Mălin: | Ottilia Ardeleanu [08.Sep.10 12:35] |
| frumos descrisă toamna lăuntrică! delicate figuri de stil care creează imagini așijderea: " fereastra-mi lăcomitoare", "pleaopele doar niște frunze", "țipătul toamnei", "inima calmă furtună, "putredul frig". o inversiune, aici: "pleaopele". am citit cu plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = ... | Ela Solan [08.Sep.10 12:46] |
| multa sensibilitate si multa tristete in poemul de fata, ca de altfel in multe altele citite pe pagina aceasta. eu cred insa, ca oricat de chinuita ar fi trecerea si oricat de sfasietor ne-ar parea ruginiul toamnei, odata ce am imbratisat lumina nu putem decat sa ramanem in ea. Asa cum in lumina este autorul celor afirmate atat de frumos, aici: "dacă și dragostea ar mai cânta pe la fereastra-mi lăcomitoare nu mi-ar fi pleaopele doar niște frunze ce-n țipătul toamnei se prăvălesc nu mi-ar fi inima calmă furtună care se năruie în putredul frig" superb, elsa | |
| = frigul | Raul Ionut Coldea [09.Sep.10 00:07] |
| Frigul putred, ce imagine frumoasă și cât de adevărată poate fi pentru mulți dintre noi! Un text foarte bun, sensibil, o voce foarte interesantă prin naturalețea de care dă dovadă, deși apelează la "formule" mai vechi. Din acest punct de vdere, mi se pare că e ca un vin vechi de calitate bună. Îmi place cum se face trecerea dinspre exterior spre interior, cum elementele autumnale sunt pretexte și (mai ales!) susțin trăirile interioare. Cred că toți încercăm să facem asta când ne vine câte o toamnă în viață. Dar puțini reușesc. Cu nedisimulată admirație, pentru un poem foarte bun, Raul | |
| = Mâna poetului orbește când nu scrie | Dumitru Mălin [13.Sep.10 12:29] |
| Multumiri Ottilia Ardeleanu, Ela Solan, Raul Ionut Coldea Toti trei cu comentarii foarte generoase si măgulitoare pentru mine. Vă citesc și eu cu plăcere mereu, sunt fericit când vă văd în câte un poem sau un șir de poeme bune, iar dacă si voi aveti încantare în urma citirii câte unui poem de-al meu sunt foarte multumit. In rest nu avem decât să scriem căci "Poetul creste dintr-un dor prea lung/El isi incepe ziua in elegie/Si când oftează cresc in lume munti/Iar mâna lui orbește când nu scrie". | |