= pășea încet | Ioan Barb [23.Aug.10 10:19] |
"pășea încet pe cărarea însemnată cu oase" "dimineața, înflorea ca un alt răsărit al minunii printre buruieni de leac și mesteceni albind" Ultima strofă cu matcarea celei de a doua veniri este deosebită. Un poem care își menține linia, de la uin capăt la celălat, echilibrat și marcat de simboluri, atât cât este suficient pentru a ilustra suferința de la întrupare a cuvântului într-o lucrare răscumpărătoare și regeneratoare și până la așteptarea împlinirii promisiunii celei de a doua veniri a lui Hristos, pentru a răscumpăra toate lucrurile. Este trist că acest poem a trecut atât de neobservat, este scris în așa fel încât parcă l-aș fi scris eu. Dar nu din acestă pricină, dacă aș putea, aș acorda o stea acestui poem. Consideră că am așezat-o aici. Cu considerație, Ioan. | |
= Răspuns | George Pașa [23.Aug.10 21:28] |
Îți mulțumesc,Ioan. Contează și dacă un singur cititor s-a oprit aici cu niște gânduri. Cu stimă, George | |