| = lacurile adanci | Ioan Barb [26.Jul.10 18:45] |
| Ultima strofa are o frumusete aparte. Foarte frumos poemul. | |
| = semn | Iakab Cornelia Claudia [26.Jul.10 19:21] |
| iarasi un poem minunat, trist, generos. daca nu e cu suparare, fara sa vreau am mai vazut o varianta, o modificare la final. mă aplec peste balustradă, când nimeni nu vede prind instantenee cu soarele exact deasupra ochilor și mă întreb dacă într-o seară irișii mei ar putea să rupă din cer câteva siluete să le învârtă peste ape și a doua zi să vadă nunțile sufletului în lumină nu doar urme din el prinse din greșeală de un altul părăsit | |
| = Ioan, Cornelia | Ela Victoria Luca [26.Jul.10 19:39] |
| Ioan, multumesc, starea a fost aparte, si lumina. Cornelia, nu pot renunta la ponton (cu semnificatia inclusa), si acolo pontonul e pustiu, nu sufletul. Si pastrez distinctia intre siluete, oameni, suflete samd. Multumesc, Ela | |