Comentariile membrilor:

=  Rescriu	Gârda Petru Ioan [20.Jul.10 13:40]
Coborâți în adânc Adăstați doar un ceas, Rupeți clipe din timp, Bântuind prin adâncul ei mina- Un prilej să vedeți Numai dacă urcați Iar spre cer, să vedeți ce înseamnă lumina!
=  felicitari pt articol	oliviu craznic [20.Jul.10 14:10]
Un articol extrem de interesant si o expozitie asemenea, care pun in evidenta un aspect al vietii dificil si intunecat, dar nu mai putin extraordinar... Sa nu uitam ca scriitori ca Hector Malot sau Jules Verne (care vorbeste in Castelul din CCarpati chiar de Valea Jiului...) s-au aplecat asupra acestei meserii trudnice si periculoase, pentru care iti trebuie fara indoiala atat forta fizica si morala, cat si curaj. Iar Mina din Lupeni este, din cate stiu eu, una din cele mai adanci din Europa... Tot respectul pt acei oameni deosebiti care in ciuda conditiilor vitrege au reusit sa isi pastreze spiritul nealterat. Imaginile de mai sus m-au dus imediat cu gandul la scrierile lui Jack London, in care omul se lupta cu mijloace precare cu natura potrivnica. Si stiu despre ce vorbesc, deoarece am cunoscut mineri si ingineri minieri cu un caracter extradordinar si o cultura si spiritualitate solide (unora am avut si am onoarea sa le fiu prieten...)
=  Mulțumiri!	Vali Slavu [20.Jul.10 18:14]
Nelu, frumos acrostih! Ultimul vers nu trebuia, cumva, să fie "Iar spre cer, ce înseamnă lumina"? Voiam să scriu și eu unul, dar acum sunt ocupată cu licența care se apropie. Dar, oricum, mi-ai dat o idee. Oliviu, știu că articolul meu este mult mai emoționant pentru cei care au cunoscut direct această lume. Știu că în sufletul tău de fiu al Văii a vibrat o coardă sensibilă. Vă mulțumesc amândurora pentru trecere! Cu prietenie, Vali
=  Despre mineri în alb și negru	Dan Norea [20.Jul.10 20:23]
Dacă tot a amintit Oliviu Craznic despre scritori care au descris viața dură a minerilor, aș adăuga pe listă (ba chiar pe locul I) romanul lui Emile Zola "Germinal". Pot spune că nu cunosc minerii, cu bunele și relele lor, decât din romane (adică din citit) și -asta nu poate fi niciodată uitat- de la mineriade (de la TV). Dar atât cât știu despre ei, pot aprecia ca deosebit de inspirată ideea expoziției de fotografii "...în alb și negru". Și bineînțeles, Vali, meriți felicitări pentru că ne dai amănunte despre o expoziție care pare deosebit de interesantă. Noroc bun !
=  Re- Despre mineri în alb și negru	Vali Slavu [20.Jul.10 21:46]
Dane, nu am făcut decât să scriu un articol despre acest eveniment, nu am venit cu amănunte. Domnul Dumitru Pușcașu, sufletul Muzeului Mineritului, un om deosebit, care ar fi în stare să vorbească zile în șir despre minerit, despre istoria Văii, a explicat, la vernisaj, care este istoria fotografiilor expuse. Aș fi putut să scriu sub fiecare fotografie când a fost făcută, unde sau cine a donat-o muzeului. Dar am considerat că aceste fotografii (și celelalte care nu sunt prezentate în articol) sunt sugestive pentru mineritul de aici sau de oriunde, de acum sau din secolele trecute. Îți mulțumesc pentru completări! Vă mulțumesc încă o dată tuturor celor care v-ați arătat interesați de un subiect atât de controversat!
=  i-am văzut în alb și negru.	milos petru [20.Jul.10 23:29]
Pozele tale Vali, îmi răscolesc anumite amintiri. În 1955 am intrat la liceu la Timișoara pentru că am citit și știut poemul "Minerii din Maramureș" subiectul de la admitere, am citit cartea de prin clasa V-a, am primit-o ca premiu, nici nu știu dacă mai aveam alte cărți atunci. La 15 ani am coborât în cea mai adâncă mină din țară, mina Gheorghe Gheorghiu Dej din Anina. Am intrat într-un costum deschis și am ieșit ca un deținut, vărgat. În 1977 eram internat într-un spital și au fost aduși în cameră cu mine, noaptea doi minieri bătuți atât de rău, înspăimântați total, că aproape nu mai știau cum îi cheamă nu puteam vorbi cu ei se temeau de tot. Au avut atunci loc în Valea Jiului ceva răzvrătiri și ei erau victime ale represiunii revoltei. Am ajuns în producție, munca de scormonitor în pământ era uneori grea ca a minerilor. În 69 vara în campania de vară, la transportul cerealelor am angajat o echipă de oameni extraordinari. Erau minieri de la Băița, minieri care își făceau concediul la munci agricole, aveau nevoie să lucreze în aer liber. Erau muncitori și foarte corecți dar nu suportau să fie batjocoriți. Au fost supărați în baza de recepție și i-au zdrobit pe cei care i-au supărat, le-am dat dreptate, aveau, și am devenit cel mai bun prieten al lor. Nu am rămas afectat de ieșirile lor după 89, nu ei au fost vinovați, sunt niște oameni adevărați dar au fost manipulați, și nu uitați că nu toți erau minieri. mitru
=  Re- i-am văzut în alb și negru	Vali Slavu [21.Jul.10 08:32]
Petru Miloș, ești o adevărată enciclopedie cu povești de viață. Interesante relatări! Mulțumesc pentru trecere! Vali
=  .	alexandru moga [21.Jul.10 14:02]
sincer sunt satul de 20 de ani de specia asta de oameni nu exista sa nu treaca 2,3 luni si sa mai scrie cineva despre mineri si viata lor grea si vai si vai si vai si aoleo si ce deosebiti sunt si ce dibaci sunt si cat de mult muncesc ei pentru propasirea neamului romanesc sunt atatea subiecte pe lumea asta de abordat dar nu noi ne ocupam de 15 ianuarie de mineri de aceleasi si aceleasi probleme la infinit
=  Mare lucru	Ruse Ion [22.Jul.10 08:58]
Vali, ai răscolit în mine, amintiri și trăiri extraordinare. Am cunoscut foarte de aproape munca și viața acestor oameni înegriți de praful de cărbune, cărora le luceau în lumina lămpii minerești, albi, doar dinții și le scăpărau ochii, în adâncurile minelor: Lupeni, Dâlja, Uricani, Lonea, etc., din Valea Jiului sau: Horăști, Leurda, Roșiuța, Mătăsari, etc. din Gorj. A muncit cinci ani alături de ei, trimis de țară, alături de alte mii de militari. Ai avut o idee minunată că i-ai prezentat și altfel decât îi percepe majoritatea românilor - bătăușii din Piața Universității. Acești uriași "copii" ai națiunii noastre, ușor de strunit și manipulat, tocmai datorita credulității lor și a credinței că șeful e cel care trebuie să hotărască pentru ei nu sunt niște balauri, ci oameni extrem de disciplinați, cu trebuințe și pretenții foarte mici. Încă o dată, felicitări! Ion
=  Semn	Mihai Robea [22.Jul.10 11:00]
De-acolo, dintre ei, s-au ridicat oameni ca lumea, nu lichele, este un semn că Providența face, uneori, dreptate.
+ pată de culoare	dan tristian [23.Jul.10 13:15]
Bună ideea acestei prezentări sumare a expoziției de fotografie de la Lupeni. Găsesc necesar articolul cel puțin pentru perspectivă, oferind termen de comparație și o pată de culoare în "dosarul" percepției acestor oameni. Da, am spus oameni... Despre viața minerilor a mai scris și Ion D. Sîrbu, și el om de-al Văii. Scurtele povestiri "Frunza cea neagră" și "Sfântul Petru în Petrila" au apărut în Vulcan cu sprijinul lui Dorel Șchiopu.
=  vali, felicitări!	Teodor Dume [23.Jul.10 13:46]
pentru articol și poze. sunt amintiri dintr-o viață. și eu am copilărit prinre mineri. pe la 5-6 anișori îmi ascundeam capul în cascheta de miner a lui tata. și eram mândru cu ea. amintiri, amintiri triste uneori cu sinceritate, teodor dume,
=  Multumesc, Vali!	Lory Cristea [23.Jul.10 19:46]
Mi-ai adus aminte pentru o clipa, unde se afla obarsia mea, tineretea tatalui meu, sanatatea lui si clipele cand il asteptam sa intre pe usa dupa ce intervenea la vreo actiune de salvare! As fi putut sa scriu sute de pagini despre ei (cei care nu au fost protagonistii rusinii nationale numita Mineriada) dar n-am facut-o, poate din lasitate, poate din amaraciune, lasand un loc de-a pururi gol in constiinta mea! Ai facut-o tu, multumesc! Felicitari!
=  Retorică	nicolae bunduri [24.Jul.10 12:18]
Se filmează gura de canal din satelit cu un aparat cât nasturele de la cămașă și se scoate cărbune din pământ cu târnăcopul ca și acum 200 de ani. Ce vină vor avea, oare, minerii?
=  Mulțumiri, cu întârziere	Vali Slavu [25.Jul.10 07:32]
Ion Ruse, muncind și trăind o vreme printre mineri, observ că ai înțeles perfect modul lor de a gândi și de a trăi. Mihai Robea, așa este, din Vale s-au ridicat oameni adevărați, renumiți nu numai în țară, ci și în lume (I.D. Sârbu, despre care amintește și Dan Tristian, soprana Teodora Lucaciu, care s-a născut la Vulcan, actrița Ana Colda, născută la Lonea, actorul Marius Stănescu, născut la Petroșani… ). Dan Tristian, mă bucur că ați amintit de I.D. Sârbu, personalitate literară complexă. Mulțumesc pentru că ați aprins „lămpașul” pe pagina mea! Teodor Dume, ce surpriză să aflu că sunteți fiu de miner! Probabil nu din Vale, dar viața de miner a fost și este aceeași peste tot. Lory Cristea, știam că ești din Uricani și mai știam că ai fost eleva Cameliei Târtu, colega mea de clasă, la Liceul Pedagogic Deva. O altă colegă a noastră, poetă sensibilă (știi tu cine), te apreciază mult. Semnul lăsat pe pagina mea nu poate decât să mă bucure nespus. Nae Bunduri, viața e plină de paradoxuri. Vă mulțumesc tuturor, mi-ați făcut o mare bucurie! Noroc bun!
=  o scrisoare pierduta	serban georgescu? [10.Dec.18 14:27]
"Stimate domnule Președinte, Noi, conducătorii autentici și tradiționali, suntem recunoscuți de poporul Hopi, păstrând deplină autoritate asupra întregului pământ și a vieții din emisfera vestică; ni s-a acordat dreptul de a conduce pe temeiul inițierii în tainele Naturii, ale Păcii și Armoniei, așa cum au fost ele date poporului nostru de el, cel cunoscut sub numele de Massau'u, Marele Spirit, care, cu foarte multă vreme în urmă, ne-a înmânat cărțile din piatră sfințite, păstrate de noi până în aceste zile (1970 - n.r.). De-a lungul multor generații, înainte chiar de venirea triburilor Navaho, poporul Hopi a trăit în locurile sfințite, cunoscute de voi sub numele de "Sud-Vest", iar de noi ca "Deplinul Centru Spiritual al continentului nostru". Cei dintre noi, din poporul Hopi, care au urmat fără abatere calea cea dreaptă, au a vă transmite un mesaj, încredințat lor prin mijlocirea unei profeții: Omul Alb, cu lipsa lui de înțelegere a felului în care lucrează Natura, a sluțit fața Maicii Țărâne. Tehnologia avansată a Omului Alb a provenit din lipsa lui de grijă pentru cele ale sufletului și pentru nevoile adevărate ale tuturor ființelor vii. Dorința Omului Alb de a acumula putere și bunuri materiale l-a orbit, drept pedeapsă pentru chinurile pricinuite de el Maicii Țărâne, prin căutarea neistovită a ceea ce el numește "resurse naturale" Astăzi, pământurile sfințite ale poporului Hopi sunt sfârtecate de oameni care le răscolesc în căutarea cărbunelui și a apei ce ar putea spori puterea Orașelor Omului Alb. Nu trebuie să îngăduim ca aceasta să continuie, pentru că atunci Maica Natură va răspunde, aducându-le oamenilor, așa cum ei știu încă de pe acum, sfârșitul vieții. Marele Spirit a spus să nu lăsăm să se întâmple asta, chiar dacă așa s-a proorocit strămoșilor noștri. Marele Spirit a poruncit să nu-i luăm Pământului nimic din ce-i al lui, nici să nu nimicim făpturile vii. Marele Spirit, Massau'u, a poruncit ca omul să trăiască în armonie desăvârșită și să păstreze pământul curat pentru toți copiii care vor veni după noi. Întregul popor Hopi și alți frați indieni de-ai noștri respectă această poruncă și Mișcarea pentru Unitatea Tradițională face astăzi eforturi să trezească din nou această conștiință în cugetul popoarelor indiene de pe întinsul țării. Guvernul de la Washington a nimicit credința noastră tradițională care constituie de fapt modul de viață al tuturor popoarelor ce viețuiesc pe aceste pământuri. Știm că, pentru a putea supraviețui Zilei Purificării care se apropie, trebuie să ne întoarcem la principiile fundamentale ale tradiției și să ne strângem laolaltă pe aceste temeiuri, ca adevărați conducători de drept ai acestui popor. Astăzi proorocirile s-au împlinit. Drumuri largi, asemenea râurilor, trec prin ținuturile acestea; omul vorbește omului prin firele de păianjen ale telefoanelor; călătorește pe cărările cerului, în avioane; două războaie au adus pustiul pe pământul oamenilor; pământenii calcă pe solul lunii și pipăie lucirea stelelor. Mulți s-au depărtat de calea arătată lor de Marele Spirit. Numai Massau'u poate să le descopere drumul care să-i ducă spre el. Marele Spirit le-a spus demult oamenilor că, dacă o tigvă plină cu cenușă se va arunca pe pământ, va fi semn că oamenii vor muri și că nu va fi departe capătul drumului vieții. Noi am înțeles că semnul acesta e aruncarea bombelor de la Hiroshima și Nagasaki. Nu vrem să vedem că asemenea lucruri se vor mai întâmpla vreodată în istoria vreunui popor; știu că stă în puterea oamenilor să întoarcă puterea aceasta spre folosuri pașnice și nu spre război. Noi, conducătorii poporului Hopi, vorbind cu legiuită îndreptățire în numele lui, am primit poruncă de la Marele Spirit să dăm glas unei invitații către președintele Statelor Unite și către conducătorii oamenilor de pretutindeni și să discutăm despre bunăstarea umanității, așa încât Pacea, Unirea, Frăția să devină parte a vieții omului de pretutindeni. Ai domniei voastre, Thomas Banyacya - în numele conducătorilor Așezării Tradiționale a poporului Hopi, Claude Kawangyawma, Shungopavy Starlie Lomayaktewa, Mushongnovi Dan Katchongva, Hoteville" (Scrisoarea este adresată președintelui Nixon, imediat după ce compania minieră "Peabody Coal Company" a început exploatarea pe o suprafață de 65 000 de pogoane din pământurile stăpânite de indienii Hopi și Navaho. Text publicat in New York Times din 17 august 1970)
=  Re- o scrisoare pierdută	Vali Slavu [25.Jul.10 10:31]
Nu știu dacă băștinașii din Valea Jiului, momârlanii, au mers cu jalba-n proțap la stăpânire, când primele societăți miniere au început extracția cărbunelui. Dar, la fel ca indienii Hopi, nu au acceptat prea ușor ideea că modul lor de viață liniștit va fi perturbat de instalarea aici a «barabelor». Industrializarea zonei a avut și efecte pozitive, dar localnicii au avut și de suferit de pe urma exploatării cărbunelui. Astăzi, spre exemplu, există familii care sunt nevoite să se mute din casele lor, care, din cauza exploatării cărbunelui, sunt pe cale să se dărâme.
=  E o minune că Valea încă mai trăiește	ion burhan [06.Aug.10 20:30]
Vali, felicitări pentru repunerea în dezbatere a acestui subiect controversat și uneori cu bună știință deformat de cei care ,, știu de ce,,..Mineritul tradițional a căzut în dizgrație din mai multe motive. Unul din principalele motive ar fi că minerii prin specificul activității lor acționează ca un grup disciplinat și omogen , putând constitui oricând o potențială forță de presiune, deloc neglijabilă, care ar putea fi oricând manipulată ușor de politruci (ceea ce s-a și întâmplat).Desigur, vina principală aparține celor care au agitat bine șampania politică și a slugilor lor, proaspăt reciclate, care au făcut exces de zel pentru a-și dovedi loialitatea. La fel de bine însă puteau scăpa și de sub control, cum de altfel au și demonstrat în revolta din timpul dictaturii ceaușiste. Din păcate, cei care au decis soarta mineritului românesc n-au luat în calcul dramele sociale ,, colaterale,, și nimănui nu i-a mai păsat de destinul unei întregi comunități configurată în jurul acestei meserii riscante.E o minune că VALEA ÎNCÃ MAI TRÃIEȘTE, una din multele nostre minuni de supraviețuire de-a lungul timpului. Am avut ocazia să-i cunosc pe mineri intre 1978-1979, ca militar în termen , la mina MÃTÃSARU din ROȘIA-JIU, acolo unde m-a repartizat țara pentru ,,merite deosebite,,.M-au răscolit imaginile cu trenulețul groazei, cu mineri lucrând netulburați în pericolul surpărilor din abataje și mi-am amintit , da,de cumplita noapte a minerului, pe care tu ai descris-o atât de bine într-un poem, primul tău poem în vers alb și ..negru. Mi-am amintit, de asemenea de clipa emoționantă, binecunoscută tuturor minerilor , când priveai la intrarea în galerie, ca pentru ultima oară cerul și soarele și de bucuria când le regăseai la ieșirea din pământ. Mi-am amintit și de turmele de șobolani care dădeau năvală peste noi atunci când se ,, pușca,, , , de solidaritatea noastră acolo în adâncuri atunci când se întâmpla ceva grav. Ar fi nedrept să generalizăm și să păstrăm pentru istorie doar imaginea acelor brute manipulate care au terorizat Bucureștiul, bătând la ordinul șefilor sau al securiștilor, oponenți ai regimului, intelectuali, studenți sau orice persoană mai atipică. Demersul tău e binevenit într-o vreme când trebuie să rescriem istoria ultimelor decenii, calm ,fără resentimente și manipulări politice; un demers de recucerire al unei normalități care se lasă atât de mult așteptată. NOROC BUN tuturor celor din VALE pentru ziua minerului și DOAMNE AJUTÃ pentru sfânta zi de azi, a LUMINII.
=  Re- E o minune că Valea încă mai trăiește	Vali Slavu [07.Aug.10 07:38]
Nelu, comentariul tău este mai emoționant decât articolul meu. Doar cine a ajuns să simtă „pe viu” atingerea Vâlvei Băii poate scrie cuvinte atât de răscolitoare. Îți mulțumesc pentru intervenție!
=  :)	bucur alexandra-emilia [26.Aug.10 11:45]
mi-a bucurat privirea, simturile si ziua aceasta lucrare undeva in adancurile fiintei precum in adancurile pamantului :) Cu drag,
=  Bucur Alexandra-Emilia,	Vali Slavu [26.Aug.10 12:09]
Neașteptat, dar plăcut acest semn. Mulțumesc! Vreo legătură de suflet cu Valea?
=  :)	bucur alexandra-emilia [26.Aug.10 13:16]
:) mi-a atras atentia articolul despre minerit, mai rar asa ceva in lumea virtuala ( desi merita mult mai multa promovare aceasta ocupatie avand in vedere ca are o traditie indelungata la noi in tara si e oarecum specifica si tarii noastre), fotografiile m-au facut sa ma simt mai aproape de istoria tarii, de meseriile cu traditie de la noi si sa ma simt pentru cateva minute aproape de locurile frumoase de pe Valea Jiului, locuri cu care se poate mandri Romania.