| + miracolele cuvintelor | Plopeanu Petrache [11.Jul.10 21:12] |
| Un poem în care, vrând-nevrând, înveșmântăm trecerea în tăcerea fără de sfârșit a unei zile de duminică și căutăm sensurile în existența fizică a semnificațiilor: sub prag, poate că, este cel care trece, sub coaja de nuc se află, poate, cel ce vine! Un poem pe care poți să-l rostești într-o liniște înaltă, în absența religiilor! Cuvintele au și ele duminicile lor, înmormântările lor și trecerile lor. Dacă trec și prin suflete este un miracol săvârșit! Un poem cu liniști și praguri transformate în prilejuri de autoreflecție. Cu stimă PP | |
| = petrache | Ela Victoria Luca [15.Jul.10 10:27] |
| multumesc, uneori duminicile simti cum traverarile si trecerile prin lumi sunt un fel de liniste fara sfarsit, fara inceput, iar timpurile/spatiile capata sensul curgerilor. bune duminici, ela | |
| = .... | Tudor Sascut [18.Jul.11 11:41] |
| „tăcerea mea e din coloane puternice se înalță până la religiile tale ucise”-asta mi-a plăcut. | |