| = picură în ritm de hip - hop | Alexandru Gheție [07.Jul.10 18:21] |
| "pe drumul dintre casă și pruni singurătățile se înghionteau pe furiș" - foarte frumos își dau singurătățile coate... :) un text cu imagini reușite, plin de sensibilitate care atrage, captivează cititorul și îl înghite în ala sale singurătăți... Poemul place de la titlu, nu e nimic forțat aici, al treilea grupaj, cel cu bunica este deosebit... Remarc aceeasi dorință a eului de a comunica cu divinul, de a-și lua la rost propriile singurătăți... Mi-a plăcut, cu prietenie, alex | |
| = ploaia hip-hop | Irina Nechit [07.Jul.10 18:30] |
| Foarte interesant hip-hopul ploii! Iată o imagine nouă pentru apele ce curg din ceruri. Mi-a plăcut și versul suferința atârnă în mine ca un tablou Dar strofa de după acest vers aș arunca-o, pentru ca să ajungem mai repede la vocile care atârnă și la bunica îmbrăcată altfel. Aș mai arunca "în mine se derulează un film", ca să trec mai departe și să se termine poemul cu încerc să îngenunchez dar nu știu dacă îmi voi termina rugăciunea Fără precizarea "încă plouă", fiindcă e clar și așa. Per total, poem emoționant. Multă inspirație, Irina | |
| = Notă de lectură | George Pașa [07.Jul.10 19:15] |
| Văd că aici se insistă mai puțin pe narativ, în favoarea puterii de sugestie a enunțului. Versurile sunt, în mare parte, simple, într-o monotonie ce deja tinde să devină a constantă a poeziei autorului. Sunt astfel enunțuri cu o bogată încărcătură semantică, deși de o expresivitate ce tinde spre zero. Spun că tinde spre zero, fiindcă mai există figuri de stil: "suferința atârnă ca un tablou", "singurătățile se înghionteau pe furiș", "în mine se derulează un film" etc. Există, e-adevărat, o compoziție rotundă, însă aș fi preferat un alt final, în care să nu se revină în planul realității obiective, ci să se rămână în plan sufletesc. Desigur, acel final accentuează ideea neputinței de a încheia rugăciunea, dar... La fel, deși voi fi de ltă părere, nu mi se pare inspirată picurarea în ritm de hip-hop, deoarece iese oarecum din cadrul sobru și meditativ al textului, chiar dacă este ceva inedit. În ansamblu, un text sensibil, cu deschideri spre diverse tipuri de recptivitate. | |
| = suport din ce în ce mai greu ploaia | Silvia Goteanschii [07.Jul.10 19:21] |
| teama din tine, din film, din subtraturi ma acapareaya si pe mine ca un paiangen si imi imaginez atunci cum este in singuratatea ta mai ales ca, deasupra tuturor lucrurilor se poate ingenunchea cu o rugaciune demn de tine poemul Teodor, cu apreciere Silvie | |
| = mulâumiri, irina nechit, alexandru gheție... | Teodor Dume [07.Jul.10 19:46] |
| irina,(era să zic tama) e prima trecere semnată sub acest nume, fapt ce mă bucură mult. aprecierile tale sunt de suflet și asta mă propulsează, îmi dă tăria de a merge mai departe. mulțumesc pentru trecere, semn și pentru tot. alex, da, uneori vrem să spunem ceea ce nu am avut timp să spunem pănă acum numai că nu prea avem cui. această constatare doare mult. e de fapt o rană fără sânge. mulțumesc și vă mai aștept același, teodor dume, | |
| = corect... | Teodor Dume [07.Jul.10 19:59] |
| a se citi: mulțumiri scuze | |
| = mulțumiri, domnului george pașa... | Teodor Dume [07.Jul.10 20:39] |
| încă o trecere onorabilă care îmi dă avânt. domnule george, mă bucură foarte mult acest semn. știu că este unul responsabil și constructiv. poate din dorința de a accentua cât mai mult starea aceasta dintre ropotul ploii și liniștea din interior, sunt sigur c-am lungit momentul care de fapt ar fi trebuit să fie scurt și de efect. e o scriere directă și fără reveniri. o să țin cont de cele sesizate și transmise prin comm și evident că voi aduce mici modificări. mulțumesc mult stimă și considerație, teodor dume, | |
| = teodor- singurătățile | Mihaela Roxana Boboc [08.Jul.10 10:46] |
| deosebită imaginea bunicii creionându-se din singurătate și din emoția firească a rugăciunii. cu drag, Mihaela | |
| = re* silvia goteanschi, mihaela/roxana boboc... | Teodor Dume [08.Jul.10 18:22] |
| multumesc mult de trecere si interpretare. bine punctat. cu sinceritate, teodor dume, | |