| = alexandru gheție- half | Mihaela Roxana Boboc [16.Jun.10 17:46] |
| ”totul dispare de la un capăt la celălalt nu leagă nimeni vreun hamac”- foarte frumoase aceste versuri, între două lumi, între două puncte nimeni nu leagă vreo punte. Îmi place ideea half in/half out, mă regăsesc în aceste versuri, poate ne împărțim mereu între două punți, între două lumi, între două inimi... Mihaela | |
| = Half in! | Ottilia Ardeleanu [16.Jun.10 18:03] |
| se simte rău de tot tristețea, disperarea interioară, neputința de a păstra echilibrul între a fi și a nu fi. o clipită e de-ajuns să te pierzi. pledez pentru half in. remarc densitatea vorbelor aici: "distanța dintre puncte substanța drumului în sine" și un dramatism puternic aici: "te agăți iei forma crucii nu mai pendulezi niciun ecou aici". adevărata povară doar tu o știi, Alex! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | laurentiu ion [16.Jun.10 18:16] |
| așază | |
| = . | Ecaterina Bargan [16.Jun.10 20:23] |
| mi-a placut senzatia intro si dezbalansarea - de unde si titlul. uneori detaliile acestea foarte concrete, devin poetice, daca stii cum sa le combini, cum le-ai adus, spre exemplu, aici, in jurul axei unei singure stari, care si ea trece cumva dinspre concretete inspre teme universale: de la apeluri nepreluate si pusul apei pentru ceai si cafea la doar un hau mai adanc decat moartea, te agati iei forma crucii, niciun ecou aici etcaetera. well-done! mai citim. | |
| = mihaela, ottilia, laurentiu, ecaterina | Alexandru Gheție [16.Jun.10 21:31] |
| va multumesc pentru semne mihaela - imi pare bine ca am scris ceva in care sa te regasesti si tu... E o obsesie a mea in aceasta perioada. dar... a trecut :) ottilia - imi place cum ai spus aici "neputința de a păstra echilibrul între a fi și a nu fi", cam asta ar fi substanta aici laurentiu - asta e un semn ca ai trecut pe aici :). N-am nicio scuza, mersi... ecaterina - am simtit acut aceste detalii in ultima perioada, nu mi-a fost greu sa le scriu... Iar in ultima vreme nici nu mai revin asupra textelor. E o forma bruta aici :), dar nici n-am de gand sa re-citesc. Nu stiu de e bine, in fine, ma bucur ca ti-a placut, stiu ca nu esti usor de multumit :) va mai astept cu drag aici, alex | |
| = Alex | Ioan Barb [16.Jun.10 21:41] |
| "minutele se așează strat peste strat peste strat viața ta e o piele de șarpe" Poemul acesta continuă pe aceeași dimensiune tema trecerii, din zona existențială în lumea crepusculară. Imaginile folosite cu îndemânare îmi spun că reușești foarte bine să pui în lumină acest mesaj. "între dincoace și dincolo de balustradă bat două inimi" Două ipostaze ale individului la care, este adevărat, prea puțin ne gândim. Dar, la fel cu echilibrul pe o balustradă, sub care se cască prăpastia, stăm în ființă inconștienți. Dacă ne-am gândi prea mult, am cădea, probabil. "iei forma crucii nu mai pendulezi", parcă sună a resemnare și renunțare, de fapt acceptarea poziției pe care stai și de care nu te poate scăpa nimeni, este o poziție a singurătății. M-a luat muza pe dinainte. Cu plăcerea lecturii, Ioan. | |
| = Notă de lectură | George Pașa [16.Jun.10 22:39] |
| În ansamblu, e un text plăcut, fiindcă, așa cum spuneam în titlul unui text, "și detaliile au relevanță". Sunt oarecum subiectiv aici, fiindcă imaginarul poetic seamănă cu acela din unele texte ale mele (mă refer la: pendularea(balansul) aici/ dincolo, balustrada etc.). Văd că nu ai corectat acea greșeală semnalată. Mai repede, dom' profesor! | |
| = ioan, george | Alexandru Gheție [16.Jun.10 23:52] |
| ioan, george vă mulțumesc pentru semne... ioan - mă bucur că ți-a plăcut. Ai o muză tare frumoasă :). Ai descifrat interesant și original textul, mă bucură că sugerează toate aceste... treceri. Căderea este totuși inevitabilă. Sau alegerea, dacă se mai poate face ceva. De obicei căderea e singura opțiune. Cum spuneam, nimeni nu sălășuiește prea mult aici :). george - bucuros de vizită :). Acum nu pot spune că am luat această lume dintre sau balustrada sau pendularea din poeziile tale. Nici nu pot spune nu. Sunt vreo 10 texte care tratează această temă al lumilor dintre, a prăpastiei spre care privim cu asumare sau nu, o lume tare adâncă (la propriu)... Mi-am dorit să ajung acolo tare mult, iar termenii pe care-i amintești sunt în textele mele încă de la primele încercări. Dar nu aprofundasem :). Este foarte posibil să fi citit ceva care să-mi fi plăcut foarte mult pe pagina ta. Odată citit nu se uită așa ușor... În fine, spun și eu ca și ioan, m-a luat muza pe dinainte. Am corectat acum, e o întreagă polemică la se așează/se așază... Vă aștept cu drag pe aici, alex | |
| = Parțial off topic | George Pașa [17.Jun.10 08:48] |
| N-am vrut să insinuez nimic. Stilurile noastre sunt diferite. Sunt motive și trăiri care pot fi comune mai multora. Ele îmi sunt aproape de vreo 20 de ani. La mine oricum nu este latura aceasta sumbră, e mai multă detașare. Scuzele mele dacă am fost înțeles greșit. Mi-e ciudă că momentan nu sunt în stare să relizez un comentariu mai acătării. Cu stimă, George | |
| = tulburata | Iakab Cornelia Claudia [19.Jun.10 00:57] |
| mi-a fost greu sa citesc poemul deoarece, o coincidenta, acum cateva zile sotul meu s-a urcat pe marginea balconului, cu adidasi lunecosi, cu o mana tinandu-se de cornierul cu geamuri, cu cealalta punand spuma la gauri, cu spatele inafara si fata la mine, in ciuda vointei mele. exact asa am, simtit cum ca inima mea era si inauntru si pe dinafara alunecam peste zidul blocului sa nu-l pierd. am retinut ideea acelor puncte in care pendulezi intre a fi si a nu fi. poemul tau aduce si imbogatiri mesajului si ...ma balbaie | |
| = ~ | Alexandru Gheție [19.Jun.10 14:03] |
| elia, da, e interesanta acea realitate, e interesanta si viziunea - jumatate de inima inauntru, cealalta afara... Si eu ma bucur cand treci pe pagina mea :) alex | |