| = "urâții sunt umbre" | Doru Emanuel Iconar [15.Jun.10 22:56] |
| Nici copiii nu mai sunt feriți de urâțenia lumii, de umbrele furtunii, dulceața din soare sau obrajii de floare, există doar în lumea simplă, unde ajungi dacă duci mâna la tâmplă si spui în șoaptă nu-mi pasă; printre cerințe, renunți la pâinea plină de cuvinte, motivele le prindem cu falangele și le dăm caninilor să ronțaie răutatea oamenilor. Mai trec că mi-a plăcut. Se vede, nu? Doru Emanuel | |
| = rocada | Ioan-Mircea Popovici [16.Jun.10 00:44] |
| e bine e bine ca vezi si e bine ca stii o sa fie bine "răutatea oamenilor nu-mi lasă timp să cresc mă simt infantilă devin infantilă cum să fac cum sa fac atât de urâți sunt umbre de furtună să mă grăbesc visez dulceață din raze de soare plâng cu felia de pâine în mână universul îmi ridică privirea cu șoapta o să fie bine" sa fie! | |
| = "să mă grăbesc" | Alexandru Gheție [16.Jun.10 17:18] |
| "visez dulceață din raze de soare plâng cu felia de pâine în mână universul îmi ridică privirea cu șoapta o să fie bine" - secvența aceasta este superbă... Este poemul copilului rătăcit acesta... o rătăcire undeva între copilărie, ieșirea din copilărie și urâțenia umbrelor, obișnuitelor umbre fără de cursivitate-n cuvânt. O revenire în forță aici, elia, un mod reușit de a versifica, de a exprima stări, sentimente, de a încifra/descifra, de a continua... Acel "să mă grăbesc" din final exprimă tare puternic acest dinamism al trecerii lucrurilo de la o stare la alta. Dar lucrurile/fructele/ființele nu-s coapte încă. cu prietenie, alex | |