| = 9 iunie. Mihaela | Ioan Barb [10.Jun.10 01:09] |
| "nimeni nu spune ce simte tacâmurile se lovesc de aburii absenței"... "trebuie să fi fost frumoasă cu privirea unui secret spus pe jumătate" versuri foarte frumoase într-un poem de ficțiune creativă, care te acaparează de la un capăt la altul, când realizezi că ai fost într-o poveste. Deosebită. Felicitări. Ioan. | |
| = re ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [10.Jun.10 01:14] |
| Mulțumesc, Ioan pentru citirea constantă și sublinierea versurilor. Mă bucur că te-a acaparat povestea mea. Mihaela, cu drag. | |
| + și totuși se înșiră întâmplări | Maria Prochipiuc [10.Jun.10 01:31] |
Ioana – e posibil să fie numele unui personaj fictiv sau poate real sau poate… dar nu contează, cel mai important e faptul că poemul curge atît de lin pe alocuri, zglobiu pe la capătul versurilor, ca un izvor de munte. Versurile prefigurează imaginea Ioanei, închipuită de poetă, așa cum pictorul își închipuie culorile cu sensibilitate, capacitate asociativă, imaginație, intuiție creatoare, constituindu-și el însuși, dintr-o paletă de culori, doar cele ce pot defini întregul Un poem deosebit! | |
| = re maria prochipiuc | Mihaela Roxana Boboc [10.Jun.10 01:36] |
| Maria Prochipiuc, vă mulțumesc pentru interpretarea deosebită pe care ați oferit-o acestui poem. M-a impresionat deslușirea unui mesaj aproape de inima mea. Cu prietenie, Mihaela | |
| = "mirosul de pădure" | Alexandru Gheție [10.Jun.10 11:12] |
| când memoria devine imaginație, când amintirile devin... viziuni. Tratezi foarte fain elementele aceastea de la granița memoriei, imaginației și apoi proiectezi totul într-o lume a re-construcției eului. Practic versurile nu fac altceva decât să apropie cititorul de tine, să te cunoască pe tine. Ioana poate fi reală su nu, dar nu asta conteză, si modul în care pui toate piesele pe acest puzzle al memoriei/ficțiunii/pânzei... Un joc interesant cu tine însăți și cu cititorul. Captivat. "vreau să scriu un poem despre ioana mă gândesc la ea așa cum vizualizez natura pe pânză contururi se sting și aprind flash-uri de memorie se derulează n-am cunoscut-o pe ioana trebuie să fi fost frumoasă" de asemenea remarc directețea de aici, firescul. Felicitări! cu prietenie, alex | |
| = re alexandru gheție | Mihaela Roxana Boboc [10.Jun.10 12:15] |
| Este interesant modul în care tratezi acest poem. Nu l-aș fi perceput ca pe un joc cu mine însămi și cu cititorul, dar meditând mai bine poate fi și așa văzut. Și ideea de puzzle e captivantă. Mulțumesc pentru clarificări. cu prietenie, Mihaela | |