Comentariile membrilor:

=  Diferență de stil	Gârda Petru Ioan [03.Jun.10 08:00]
În jungla lor –se poartă încă- Îți dau în cap și te mănâncă; La noi e mult mai crudă dama: Ucide lent cu epigrama.
=  Promisiune către GPI	Goea Maria Daniela [03.Jun.10 10:51]
În jungla lor –se poartă încă- Îți dau în cap și te mănâncă; La noi e mult mai crudă dama: Ucide lent cu epigrama. (GPI) De-i așa, atunci, prea bine, Gepei-ule iubit: Epigrame - îți promit - Am să scriu doar pentru tine. Chiar și tu, Petrică, și tu mă critici?... Foarte bună replica, am râs din toată inima.
=  Daniela, de data asta am scăpat, să vedem ce lovituri mi se mai pregătesc	Gârda Petru Ioan [03.Jun.10 20:02]
De-i așa, atunci, prea bine, Gepei-ule iubit: Epigrame - îți promit - Am să scriu doar pentru tine. (Daniela) Acum mă simt la adăpost, Căci, slavă Domnului, a fost De data asta, epigrama, Un fel de „vai, mânca-l-ar mama!”
=  În nimicnicia mea...	Goea Maria Daniela [03.Jun.10 20:41]
... fac și eu ce pot, dragă GPI. De fapt, am o strategie: să îmi elimin contracandidații, "bombardându"-i cu epigrame "criminal" de bune :) "La noi e mult mai crudă dama: Ucide lent cu epigrama." (GPI) La cafeluță, zi de zi - Cu ritmul șchiop, și făr' de-umor - Câte-un catren îți voi servi, Căci nu mă las pân' nu te-omor! Servus, GPI!
=  .	Mihai Robea [03.Jun.10 21:48]
Canibalii, cand li-i jele, mai ataca...dar stiati ca si-aici unele dame(-s) devorate-s de fartati?
=  Nu e necesar	florian abel [03.Jun.10 22:34]
Canibalii, când li-e foame, -N junglă-atacă, dar știați Că, și-aici, unele dame -I devorează pe bărbați? (Goea Maria) Bărbații toți ar vrea să spună: "De ce să ne mai și mîncați? Că noi murim cu voie bună, Doar observînd că existați!
=  Mihai Robea	Goea Maria Daniela [03.Jun.10 23:25]
Canibalii, cand li-i jele, mai ataca...dar stiati ca si-aici unele dame(-s) devorate-s de fartati? (Mihai Robea) Mă ronțăiră, cam urât, Acești fârtați ai mei, mon cher, De-aceea, -acum, tot ce mai sper Este să le rămân în gât. :) Mulțumesc distinsului autor Mihai Robea pentru trecere și pentru mâna de ajutor întinsă :) Vă mai aștept, cu plăcere.
=  Florian Abel	Goea Maria Daniela [04.Jun.10 00:01]
Bărbații toți ar vrea să spună: "De ce să ne mai și mîncați? Că noi murim cu voie bună, Doar observînd că existați! (Florian Abel) Măsură de siguranță Femeile vă devorează, Sărmanele, pentru a ști Că, sigur, nu mai sunteți vii, Și moartea, vreunul, nu-și... mimează.
=  M-am dumirit	Constantin Iurascu Tataia [04.Jun.10 13:47]
Măsură de siguranță Femeile vă devorează, Sărmanele, pentru a ști Că, sigur, nu mai sunteți vii, Și moartea, vreunul, nu-și... mimează. (Goea Maria Daniela) E-adevărat și-acum pricep Ce tactică aplică ele Cînd devorarea o încep Cu conturi și cu portofele...
=  Cum supliciul continuă...	Gârda Petru Ioan [04.Jun.10 13:54]
La cafeluță, zi de zi - Cu ritmul șchiop, și făr' de-umor - Câte-un catren îți voi servi, Căci nu mă las pân' nu te-omor! Servus, GPI! Regret că nu-ți sunt partener În jungle sudamericane; Imi mai rămâne doar să sper Că nu începi să-mi scrii romane... Servus GMD!
=  fiți atenți la insectă	milos petru [04.Jun.10 18:24]
Femela ce se fecundează, Și de plăcere chiar sughiță, Masculul dacă-l devorează Adesea, e...călugăriță. Notă:Călugărița este o insectă care după fecundare adesea mănâncă masculul.
=  Re - Tataia, GPI, Petru Miloș	Goea Maria Daniela [10.Dec.18 14:27]
E-adevărat și-acum pricep Ce tactică aplică ele Cînd devorarea o încep Cu conturi și cu portofele... (Tataia) Femeile Își îndeplinesc menirea De-a vă apăra de rele, Căci știu, dragele de ele: "Banii n-aduc fericirea!" Stimate domnule Tataia, vă mulțumesc pentru trecere, este o onoare. Sunteți de admirat pentru ceea ce reușiți să faceți. Regret că nu-ți sunt partener În jungle sudamericane; Imi mai rămâne doar să sper Că nu începi să-mi scrii romane... (GPI) Nu mă cunoști, drag GePeI, Ți-am pregătit o Odisee, Cu care ('n mintea-mi de femeie) Consider că te-oi dovedi! Femela ce se fecundează, Și de plăcere chiar sughiță, Masculul dacă-l devorează Adesea, e...călugăriță (Petru Miloș) Femei-i e, paradoxal, Mai bine-așa, decât să fie Un fluture-ntr-o panoplie A unui taur comunal... :) Vă mulțumesc tuturor pentru atenție, vă mai aștept.
=  Stimată doamnă	Eugen Sfichi [05.Jun.10 18:35]
Canibalii, când li-e foame, -N junglă-atacă, dar știați Că, și-aici, unele dame -I devorează pe bărbați? Liniuța este de unire și cuvintele unite prin ea nu pot face parte din 2 versuri diferite. Cu o foarte mică modificare, problema dv se poate rezolva: Când canibalilor li-e foame, În junglă-atacă, dar știați Că și pe-aici, unele dame Îi devoreză pe bărbați?
=  Re - Dl Eugen Sfichi	Goea Maria Daniela [05.Jun.10 20:00]
Domnule Sfichi, Chiar mă bucur că ați ridicat această problemă. Mărturisesc că formula aceasta de ortografiere și de punctuație a fost, pentru mine, și un mic experiment. Am dorit să văd dacă va fi sau nu acceptată. Faptul că, dintre toți replicanții, printre care epigramiști de mare calibru, numai dvs ați adus în discuție această problemă mă pune puțin pe gânduri. Sunt mai multe variante: - construcția a fost considerată corectă de către majoritatea - problema nu a fost considerată atât de importantă, pentru a mi se atrage atenția asupra ei - opiniile sunt, ca și în cazul multor altor aspecte, împărțite - de aceea epigramiștii nu s-au grăbit să dea un verdict: corect sau incorect - lipsa de timp, din partea replicanților, pentru a mai aduce în discuție acest subiect Ce pot să spun eu, cu modesta mea experiență de epigramist (8 luni): - pe sait am întâlnit această formulă de legare a două cuvinte din versuri succesive (cu liniuță sau cu apostrof); e drept, nu îmi amintesc dacă am întâlnit situația de două ori în aceeași epigramă, dar o singură dată - în mod sigur - mi se pare foarte important și cum sună epigrama când o citim - mie mi se pare că sună bine Discuția rămâne deschisă tuturor celor ce doresc să-și exprime opinia, și chiar ar fi în beneficiul tuturor dacă ar face-o cât mai mulți. Cât despre varianta dvs - este bună, dar v1 nu este în acord cu celelalte (este senzația mea). Oricum, mulțumesc pentru efort. Vă mulțumesc pentru aplecarea atentă asupra epigramei, și vă mai aștept, cu plăcere.
=  Colegial-cordial!	Ion Cuzuioc [05.Jun.10 21:05]
Dragi confrați,chiar dacă gramatica își are legile ei,limba este viabilă și tot noi scriitorii o aplicăm într-u beneficiul cititorului-ascultătorului. Câte epigrame,poezii,fabule,rondeluri, sonete etc își pierd farmecul din cauza celui care le citește?!Cunosc unii epigramiști din țară,care-și citesc epigramele de-ți faci impresia c-au scris tragedii și,invers,alți epigramiși cu epigrame mai modeste au cules aplauze,căci le-au citit cu mare artistism.Eu tot pledez pentru scrisul -auzul muzical,care gâdilă urechea ascultătorului,chiar dacă neglijez unele reguli gramaticale din școală.Luați orice roman,poem și-o să observați câte carențe gramaticale și-au permis autorii lor,admițându-le conștiincios de dragul operelor sale.Ce pot să vă spun în cazul epigramei autoruluiGoea Maria Daniele? Domnia sa a găsit o poantă reușită,aranjând-o așa cum o aude.Și n-a făcut-o,părerea mea de loc rău,poate și cu unele inovații în epigramă,iar confratele nostru Eugen Sfichi,care- ultimul timp intervine cu obiecții serioase,și-a expus părerea.E bine că ne citim,e bine că ne ajutăm,căci până la urmă scriem tot pentru cititor.Și-apoi nu uitați:doi juriști-trei păreri. Cu sanatate și noroc Ion Cuzuioc!
=  O intervenție	Constantin Iurascu Tataia [05.Jun.10 21:33]
Dragă Daniela, înclin să-i dau dreptate domnului Sfichi, și eu consider că deși poate fi corectă exprimarea, în epigramă introduce o notă de artificialitate. Cîndva am avut o discuție pe această temă cu Giuseppe Navarra care în scurta lui viață a scris epigrame excelente și de-a lungul vremii i-am dat dreptate, evit pe cît posibil exprimările mai contorsionate. Nu fac această remarcă în dorința de a-ți da lecții, te rog s-o consideri ca o opinie. În continuare vreau să comentez catrenul tău: Femeile Își îndeplinesc menirea De-a vă apăra de rele, Căci știu, dragele de ele: "Banii n-aduc fericirea!" făcînd o Delimitare Acei ce descifrează ponturi Fac observații cardinale: Devoratoarele de conturi Nu-s legitime "conjugale"...
=  Doamnă Maria Daniela	Eugen Sfichi [06.Jun.10 17:12]
Mi-ar plăcea să aveți și în epigramă aceeași atitudide felină pe care ați adoptat-o în fotografia afișată pe pagina dv. personală. Mi-a plăcut și deviza: "Nu râde, citește 'nainte", pt că citați dintr-un băcăuan. Dar Bacovia nu a fost epigramist. Reacția mea a fost aceeași: n-am râs și-am citit înainte. Vă sfătuiesc să nu aplicați această deviză în epigramă. Titlul dv. este "Canibalism urban" și continuați imediat: "Canibalii, când li-e fome,". Prin repetiție creați o atmosferă de thriller. Pe urmă rupeți versurile, împiedicându-vă prea mult în virgule: "Canibalii, când li-e foame, -N junglă-atacă, dar știați Că, și-aici, unele dame -I devorează pe bărbați?" Pentru că vă jucați nefiresc cu liniuțele de unire, v-am propus: "Când canbalilor li-e foame În junglă-atacă, dar știați" Am folosit materialul clientului, adică al dv. și am lungit puțin versurile ca să respectăm liniuțele care sunt totuși de unire. Modificările sunt minime și nu este vorba de 2 variante. Dv. imi spuneți că "varianta" mea "este bună, dar v1 nu este în acord cu celelalte " Nu am urmărit acordul dintre v1 și celelalte. Dacă nu sunt "în acord" în "varianta" 2, nu sunt nici în "varianta" 1 pe care ați postat-o și părerea dv. devine o autocritică. Dar să revenim la discuția inițială, despre "liniuța de unire" Când ați comentat textul "În vacanță" al doamnei Ica Ungureanu, spuneați vehement că datorită unei probleme majore de accent, două cuvinte nu rimează. Rezultă că și rima este "un lucru esențial în construcția epigramei". Dar dv. pierdeți rima. Două cuvinte legate prin liniuță de unire se pronunță ca unul singur pt că silabele de sfârșit și început se contopesc. Când scrieți la capătul versului 3 "dame-i" aveți numai 2 silabe și rima este în "ame-i" care ar rima cu "mamei" și în nici un caz cu "foame". Dar nici la sfârșitul versului 1 rima nu este "oame" pt că fonetic, datorită liniuței de unire avem "foame-n junglă" Iar "foame-n" are numai 2 silabe și rima este fonetic "oame-n" și ar rima eventual cu "poame-n copaci" Plus că dispariția vocalei "î" în ambele situații este puțin forțată. În cazul concret al dv. ar trebui să rimeze "foame-n" cu "dame-i" ceea ce încă nu se întâmlă. Uitați-vă la poezia populară care a fost compusă după cum "sună bine". Nicăieri nu găsiți ceea ce ați făcut dv. Lăsăm rimele la o parte, dar ce faceți cu ritmul? Primul vers e în trohaic. Dar pe al doilea cum îl considerăm? Citez: "-N junglă-atacă, dar știați". "-N" face parte din versul 2. E neaccentuat și atunci avem un soi de iambic grafic? Fonetic este trohaic dar cu "-N" la capătul primului vers și cu junglă la începutul celui de al doilea. În unele cazuri particulare, când un cuvânt esențial are foarte puține rime sau nu are de loc, se admite lipsa rimei între versurile 1 și 3 dar e obligatorie pt versurile 2 și 4. Dv nu aveți rimă între versurile 1 și 3 ("fome-n" nu rimează "dame-i") dar nu sunteți în cazul de excepție de mai sus, așa că trebuia să munciți mai mult ca să obțineți o epigramă bună. Feriți-vă de situațile cotestabile. După comentariul meu anterior mi-ați mulțumit pt efort. Acum efortul meu a fost sensibil mai mare. E.S. Post scriptum: Ideea catrenului dv. a fost bună, noi am discutat despre transpunerea ei în versuri.
=  Re - Dl Sfichi	Goea Maria Daniela [06.Jun.10 20:04]
Stimate domnule Sfichi, În primul rând vă salut și vă mulțumesc pentru interesul arătat acestui subiect. De la bun început precizez că îmi expun doar păreri, fără intenții polemice. În ultimul dvs comentariu, ați interpretat v1 ca fiind versiunea 1 - eu mă referisem la versul 1 al variantei dvs. Din ceea ce am dedus eu, urmărind activitatea de pe sait, este un pic problematic să se înceapă epigrama cu un cuvânt accentuat, respectiv "când", de aceea am spus că versul 1 început cu accent pe "când" sună altfel decât celelalte. Mai departe, și vă rog să nu vă supărați, mă simt nevoită să vă contrazic. Demonstrația dvs se întemeiază pe o premisă eronată, anume că ceea ce urmează după cratimă aparține versului de dinainte. Ori, nu este așa: ce urmează după cratimă aparține versului următor, acolo unde le-am și plasat pe acele litere. Apoi, eu nu pierd rima, așa cum afirmați, din contră: "foame" rimează cu "dame" și "știați" rimează cu "bărbați". Această așezare în pagină inedită (de la care a plecat toată discuția), tocmai cu acest scop a fost făcută: să protejeze rima, despre care acum spuneți că o pierd?! O pierdeam dacă scriam: Canibalii, când li-e foame-n Junglă-atacă, dar știați Că, și-aici, unele dame-i Devorează pe bărbați? Dar eu nu am scris așa, tocmai pentru a conserva rima! Cum să o pierd? Spuneți că nicăieri nu se mai găsește ceea ce am făcut eu. Vă pot da cel puțin două exemple de replici (dar tot epigrame sunt și acelea, nu?) recente, ale unor buni epigramiști de pe sait, în care un vers începe cu liniuță (un caz) sau apostrof (alt caz). E drept, inovația mea constă în folosirea acestui procedeu de două ori în aceeași epigramă. Nu mă erijez, nicidecum, în mare cunoscător. Este clar că acest domeniu (epigrama) are rigori tehnice, inginerești deosebit de mari. Despre epigrama mea pot să spun că este corectă gramatical (lucru foarte important), se aude bine (când este citită), curge firesc, are poantă amuzantă. Mai departe, discuția ar fi foarte lungă. Atâta vreme cât procedeul de a începe un vers cu cratimă sau apostrof este folosit (e drept, nu adesea), nu văd de ce nu aș apela la el... Într-adevăr, probabil că nu va fi (prea curând) premiată o epigramă de acest tip. Este clar că epigrama ideală trebuie să conțină cât mai puține semne de punctuație. Dar aceasta nu înseamnă că a le utiliza este ceva incorect. Concluzionând, aș spune că procedeul nu este greșit, dar nu este cel mai recomandat, în epigramă cel puțin. Oricum, subiectul este unul de o mare finețe tehnică - am senzația că nu îl putem lămuri pe deplin aici, numai noi doi. Probabil că mai multe opinii - ale cât mai multor epigramiști experimentați -, în afară de ale noastre (pe care deja ni le-am expus) ar fi de ajutor. Consider că dialogul nostru a fost unul prietenesc, din dorința de a ne consulta și a progresa. Vă mulțumesc pentru aplecarea asupra acestei probleme, și pentru concursul dat în această discuție, care rămâne deschisă, în continuare. Cu stimă, D.G.
=  Sancta simplicitas	Eugen Sfichi [07.Jun.10 08:41]
Aveți un umor deosebit cănd vă elogiați. Citez: "Despre epigrama mea pot să spun că este corectă gramatical (lucru foarte important), se aude bine (când este citită), curge firesc, are poantă amuzantă." Între aceste recente ghilimele v-ați depășit cu mult poanta din catren. Din păcate pt dv există o expresie antologică despre lauda de sine, care vi se potrivește ca o mănușă. Sau nu m-ați citit, sau nu m-ați înțeles, sau aveți o defesivă logoreică, sau v-am zăpăcit de tot. Dacă dv confundați acum versiunea cu versul (ați ratat un joc de cuvinte), eu m-am referit la vers, exact cum spuneți că n-am făcut. Mă uluiți când spuneți: "Din ceea ce am dedus eu, urmărind activitatea de pe sait, este un pic problematic să se înceapă epigrama cu un cuvânt accentuat, respectiv "când", de aceea am spus că versul 1 început cu accent pe "când" sună altfel decât celelalte." Închei citatul... Dumnezeule, dv n-ați auzit de ritmul trohaic? Vă începeți catrenul exact cum spuneți că nu sună bine. Chiar nu vă dați seama că e în trohaic? Mă îngroziți. Vă dau dezlegare: puteți începe orice epigramă cu orice cuvânt accentuat, inclusiv "când". N-ați auzit nici de ritmul dactil care începe tot la fel, dar are piciorul metric de 3 silabe și e cunoscut de la Homer citire. De câte mii de ani? N-am pornit de la nici o premisă eronată. Sunt lucruri lămurite de mult care țin de bunul simț artistic. De fapt sintagma "cuvânt accentuat" e o nebuloasă pt dv. Rima dintre versurile 2 și 3 e numai în laudele pe care singură vi le adresați și într-o transcriere nefirească. Falsificați când mă scoateți din context și aici mă întreb dacă e rea voință. Ca să înțelegeți v-am trimis la poezia populară pt că e orală. V-am spus că nu sunteți prima pe site cu astfel de greșeală ciudată. Vă ascundeți în spatele sintagmei "epigramiști cu experiență". Pentru ei poate fi un capiciu, un mod pe care-l știu greșit dar scapă de plictiseală. O aiureală din care dv faceți un crez. Am încercat să vă ajut pt că eu scriu de mulți ani. Atât am putut să fac pt dv. Din partea mea puteți scrie și în hieroglife, deși vi s-ar potrivi mai bine caracterele cuneiforme. M-ați amuzat. E.S
=  Re - Dl Sfichi	Goea Maria Daniela [07.Jun.10 14:59]
Domnule Sfichi, Vă salut din nou, deși cu ceva mai puțin entuziasm decât până acum. De ce? Pentru că m-au deranjat anumite lucruri în ultimul dvs. comentariu. În primul, apetitul pentru a ironiza. Așa considerați dvs că trebuie purtat un dialog despre o problemă pur tehnică, a unei epigrame? Vă gândiți unde am ajunge, dacă aș începe și eu să vă ironizez, fiindcă slavă Domnului, resurse de umor înveninat avem majoritatea dintre noi? Apoi: nicidecum nu m-am lăudat, Doamne ferește! Am apărat biata epigramă pe care încercați acum să o desființați sub toate aspectele, uitând de unde s-a plecat: de la două cratime. "Defensiva logoreică" de care mă acuzați este de fapt calibrată corespunzător pentru a para ofensiva dvs de acuze și ironii. Nu mă îndoiesc că aveți cunoștințe de tehnică a epigramei, dar nu mi se pare ok să folosiți drept material didactic epigrama mea, descoperindu-i noi și noi hibe. Să fim serioși, este prima epigramă imperfectă pe care o citiți pe sait? Nu cumva acea "rea intenție" de care mă bănuiți este mai degrabă apanajul dvs? Faptul că extrapolați discuția de la două cratime la ritm, accent, picior metric (ajungând la Homer), împănând-o bine cu ironii și glumițe otrăvite, mă îndreptățește să cred că da. De la prima dvs intervenție, eu am răspuns civilizat și cu dorința sinceră de a lămuri strict acest aspect, al cratimelor. În mod ciudat, ajungeți acum la radiografierea cu raze nocive (ironice) a întregii epigrame, de parcă ați fi citit până acum numai epigrame perfecte, și brusc, v-ați împiedicat de a mea, care este un rateu absolut. Chiar nu vă cred. Spuneți că mă ascund în spatele sintagmei "epigramiști cu experiență". Nu mă ascund deloc, dumnealor sunt epigramiștii de la care am învățat cam tot ceea ce știu până acum. A spune despre dânșii că "se plictisesc" și de aceea folosesc cratima, mi se pare facil și rizibil. Nu cred că este o "aiureală", ci un procedeu de tehnică literară. Iar eu nu fac un "crez" din el, ci îl folosesc foarte rar - de fapt, este prima mea epigramă în care uzez de această procedură (și am scris, până acum, câteva zeci). Domnule Sfichi, sincer, mi-ar părea rău să lăsăm impresia că ne certăm (eu nu o fac, cel puțin). Să nu uităm esențialul, problema de la care am pornit: cratima. Restul observațiilor nu fac decât să bruieze subiectul - ele nu își au aici rostul, putând face obiectul altor comentarii, în subsolul multor alte epigrame (și nu numai ale mele) - asta dacă doriți să vă erijați într-un soi de CTC-ist al saitului. Pe mine nu mă deranjează, dar numai cu condiția de a folosi un ton civilizat și nu unul bășcălios și de a fi imparțial, adică de a nu-l pune la colț numai pe cel mai mic. Aptitudinile didactice exersate pe un începător în ale epigramei (subsemnata), într-o manieră bășcălioasă și agresivă se autoanulează, iar efectul va fi zero. Totuși, faptul că, nou fiind pe sait, cu două epigrame postate (dintre care una având două cuvinte de umplutură "firavul", "mai" ?!), încercați să dați tuturor note, mi se pare cam deplasat. Dar, cum spuneam, să nu ne certăm. Problema cratimei tot nu a fost lămurită :) Ar trebui să ne pună, pe amândoi (dar mai ales pe dvs), pe gânduri faptul că nimeni nu își mai dă cu părerea. Nu cumva vehemența în a acuza și a ironiza, pe care o manifestați, îi îndepărtează pe ceilalți? Sau poate chiar asumarea, de către dvs (cu o grabă nejustificată, chiar de la debutul pe sait), a posturii de supervizor, este o chestiune pe care ceilalți o sancționează prin tăcere? Personal, cred că amândoi am spus cam tot ceea ce aveam de spus. Prelungirea acestei discuții, dintre noi doi, mi s-ar părea, de-acum, exagerată și curată pierdere de vreme. Desigur că nu scriu numai epigrame perfecte, cum, dealtfel, nimeni nu o face. Sunt convinsă că dvs ați fost animat, inițial, de o bună intenție, pentru care vă mulțumesc. Faptul că ea s-a distorsionat pe parcurs poate fi scuzat, de această dată, cu condiția de a nu se mai repeta. Considerând că domnul Sfichi și-a expus (arhisuficient) punctul de vedere, aștept, în continuare, (alte) opinii legate de subiectul "cratimă".