| = am văzut cerul scurmând în fereastră | Alexandru Gheție [15.May.10 09:27] |
| imaginea cerului răscolind pământul după om este deosebită... La fel și acest amestec verde-albastru, acest amalgam-risipă. "la urma urmelor ești viermele din fiecare lucru căzut la pământ" - e sugestiv aici. Citind, m-am gândit la un albastru călărind verdele, așa cum un cer pe aripile unui fluture :). Mai trec, alex | |
| = alexandru | Cristina Sirion [16.May.10 00:40] |
| Iti multumesc pentru rabdare. O apreciez mult si, desigur, te mai astept. | |
| = Umbletul ierbii | Aurel Sibiceanu [16.May.10 01:17] |
| Iarba ca un Făt Frumos în șea... splendidă idee și călărire-n primăvară, amintitoare de Nichita: "Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru,..." | |
| = dlui Sibiceanu | Cristina Sirion [17.May.10 08:16] |
| Asa e, n-as fi sesizat apropierea, stangace si - va asigur - neintentionata. Ma bucur ca totusi v-a placut poezia, inspirata dealtfel - ca si culori - de-o reproducere a Starry Night-ului lui Van Gogh, intamplator in preajma, intamplator obsesiva. Multumesc de oprire, va mai astept. | |