| = "nicăieri nu este drumul mai dur/ca prin propria galerie" | Alexandru Gheție [24.Mar.10 18:25] |
| nicio unda de speranta, niciun drum dincolo de noi, nicio poarta catre un ceva cat de umil, cum o halta, un popas... O poezie ca un drum. O calatorie prin sine, acolo unde caile sunt tot mai intortocheate, tot mai neguroase. Se intra brusc in corpul textului, se folosesc initial niste conditionale, niste conjunctive spre a se reda aceasta imposibilitate de intoarcere, de eliberare... ar fi trebuit, dar acum e prea tarziu... Finalul e sugestiv, o concluzie limpede, ca o revelatie. In acelasi timp o asumare. Fiinta isi asuma drumul, galeriile, sinele. Cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [31.Mar.10 09:59] |
| *** n.b. imaginea vietii ca un tunel. buna abordare. discurs asumat, in volute, galerice, clar/obscur, tensiune, cautare, indoiala. am citit cu placere. felicitari! retin, ca deosebit>aștept. niciun tren, nici măcar șinele ruginite, scoase din pământ rămâne huruitul, un du-te și niciodată vino. marcajul roșu-brun din care ne-am făcut câte un popas și fiecare pleacă mai departe, după felul și legea lui | |
| = Being John Malkovich | Ecaterina Bargan [04.Apr.10 07:18] |
| știu că nu are nicio legătură, dar mi-a amintit cumva de acest film, de "Being John Malkovich", nu la nivelul unui disconfort vizual, ci chiar la nivel de idee, în unele dintre versuri, un fel de click înafara normalității. s-ar fi cuvenit să fac acel pas să-mi scot masca să-mi arăt cicatricile toate fără să număr secundele de până la începerea unei noi epoci când moartea mi-a întins o mână m-am înghesuit în inimă mai aproape de mine întunericul purtat în artere niște tunele străine care duc înspre alt gol ........ paște fericit și sărbători sesine să ai! | |
| = er* | Ecaterina Bargan [04.Apr.10 11:16] |
| sărbători senine! :) | |