| = "când nu mai aștepți poți în sfârșit să plângi" | Elena Ceban [23.Mar.10 09:31] |
| Am văzut poarta asta ca unică salvare din acel loc în care se ajunge involuntar, se ajunge împotriva voinței, dar se ajunge necondiționat, așa cum prin acea "poartă trec viii și morții"... Este bine totuși să ai ce aștepta. Cred că anume așteptarea e unul dintre acele lucruri pentru care oamenii mai zăbovesc pe lumea asta. Rău doar cînd e zadarnică. | |
| = i. | ioana negoescu [23.Mar.10 16:18] |
| Elena, mereu mă trezesc așteptând. Ce rost are așteptarea?! Habar nu am. Mulțumesc. | |
| = Finețe auditivă | Dragoș Vișan [23.Mar.10 16:28] |
| Așteptare la anticamera medicului, a vindecării. Dazajul infinitei răbdări. Ascultarea minunii, a glasului Tolle, lege! | |
| = "așteptăm fără nicio lacrimă" | Alexandru Gheție [23.Mar.10 18:08] |
| am vrut sa las un com aici si mai devreme, dar de pe telefon mi-a fost imposibil. Ok, mi-a placut acest poem al asteptarii, am remarcat si am zambit la imaginea acelui portar de incredere, rabdator, meloman, cunoscator... el singurul stie ca dincolo de poarta vor trece toti, deocamdata e o lunga monotona asteptare agravata de lipsa lacrimilir, trairilor, sentimentelor... ci placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = i. | ioana negoescu [24.Mar.10 23:25] |
| Dragoș, Alex, prezența voastră mă bucură nespus. Vă mulțumesc. | |