| = "apa rece și clară" | Alexandru Gheție [19.Mar.10 18:16] |
| poezie cu multe simboluri, cu imagini delicate ce-si trag seva parca dintr-o indepartata vreme - copilul sare "în căpița de fân de pe casă /conduce mașina imaginară pe-un sac de cartofi"... E tare placut modul in care sunt conturate aceste amintiri, se pleaca de la "acoperisurile caselor", podul plin de faina, fan, apoi jocul/joaca de-a copilaria fara griji. Dar apare ceasul! da, ceasul care masoara acest joc, un prim avertisment. "apa rece si clara" ar simboliza puritatea acelor momente, relaxarea si pofta, setea de viata. Moartea tatalui e foarte bine inserata in poem, prin mijloace simple si sugestive, direct, se face o trecere catre tragic catre disparitia nu doar a unui om, ci si a unei intregi varste. Un soare care nu va mai rasari niciodata - da, un poem bun!!, mi-a trezit multe amintiri... Cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = simplu de tot | Monica Manolachi [20.Mar.10 13:24] |
| Am urmărit aici ceea ce mi se par a fi mijloace de transport – „pegasul cu roți moi ostenite”, „mașina imaginară”, „apa rece și clară”, „pământ adormit”, „casa goală”, „jocul”, „un soare ce nu mai răsare” – ca o purtare și o trecere dinspre obișnuit spre neobișnuit, unde a sări și a răsări sunt complet transferate din real în imaginar și, de aici, în memorie. Mi se pare un text aproape autobiografic. Poate mă înșel. Fotografia se potrivește foarte bine cu textul. | |
| = . | Laura Cozma [20.Mar.10 18:01] |
| Alexandru, dacă poemul meu ți-a trezit multe amintiri, tu ai facut ceva mai mult cu "Oradea are rabdare". Te-a trădat că nu ești băstinaș acel 'toată', căci un orădean cu siguranță ar fi spus 'adă tătă înghețata..' :) Monica, textul poate fi considerat autobiografic atâta vreme cât am retrăit copilăria tatălui meu prin poveștile lui, pentru că am crescut în aceleași locuri și copii fiind, am avut parte de aceleași bucurii, iar ca oameni mari, de aceleași tristeți. V[ mul'umesc pentru comentariile voastre. M-au bucurat cu adevărat :) | |