| + porți azurii …înspre ulița dulce a păcatului! | Maria Prochipiuc [21.Feb.10 14:09] |
| Un frumos poem de dragoste, totul este calculat de la începutul poemului până la sfârșit e un fel de crescendo culminând cu ieșirea din lume… și lumea dispare o vreme mistuită de un soare cu mii de tentacule... Melancolia momentul este ascunsă printre cuvinte, ieșind pe alocuri spontan, doar pentru a incita la parcurgerea textului: degetele ei îmbăiate în mierea salcîmului sunt ramuri de catifea din care s-or împleti șoaptele, Versurile sunt pline de viață, palpită de viață, pasiunea este conturată prin descrierea lină și plină de căldură a ,,iuibitei,, ea vine în caleașca unei adieri cum ploaia cea caldă a verii, pe vîrfuri, Starea de voluptate e ca un fel de desprindere, de fapt e înălțarea poeziei spre ceruri: între coapsele ei mă cuprind anafoarele unei mări în balans | |