| = Papabembe | remus eduard stefan [13.Feb.10 22:07] |
| Felicitări, frate, Sibiceanu. Felicitări nu pentru curaj, că de curaj ai dat dovadă de când te știu. Te felicit pentru lecția ce o dai tinerimii care este împinsă la uitare, făcând-o să creadă că unicele valori ale neamului românesc sunt cele propovăduite în emisiuni de mare raiting și scandal sau cele promovate de Institutul (in) Cultural Rromân. Sunt mulți dintre cei care, conducând reviste de cultură, mai mari sau mai mici, vor să treacă în derizoriu mărturia celor asupriți, spunând ba că mărturia ar fi desuetă și superfluă în anii autocrației de tip nou, ba că mărturia este una izvorâtă din imaginația celui care nu vrea decât să mărturisească întru neuitare. Un text din care nu răzbate ura, dar în care amărăciunea este îmbracată elegant în hainele umorului și autoironiei, făcându-mă să mă întreb dacă ne-a mai rămas și alt mecanism de apărare în fața manipulatorilor celor cu voie și fără de voie. Dumnezeu să te îmbrace, ca și până acum, în răbdare și bunătate, frate Sibiceanu și să-ți lumineze priveliștile Scribului cu Lumina Cea de Sus! | |
| = Mulțumesc, Remus Ștefan | Aurel Sibiceanu [14.Feb.10 00:43] |
| La rândul meu am avut modele de la supraviețuitori ai Gulagului Românesc, printre aceștia s-au numărat și bunicii mei. Dragii de ei au cedat bunurile trecătoare, adunate de ei și de alte patru generații de înaintași, dar nu au renunțat la valorile umane fundamentale. Privitor la cei care vor să treacă în derizoriu mărturia mea, probată de documente, ce să spun? Am auzit și eu câte ceva... Totul face parte dintr-o campanie de denigrare; câteva din acțiunile Securității nu s-au prescris din punc de vedere juridic și teama de sancțiuni, a unora, este foarte mare. Rău este că se fac instrumente ale răului cel nou, care se pune la cale împotrivă-mi, chiar oameni în care am investit dragoste, adică încredere. Sper că Dumnezeu îmi va da putere să mă rog pentru ei... | |
| = Aurel, ai vocația unui sfânt din moment ce îți pui problema... | marius nițov [15.Feb.10 19:17] |
| Aurel, ai vocația unui sfânt din moment ce îți pui problema ca în iertare să nu fie umbră de mândrie, având mărturia asta de partea ta, unul dintre cei ce nu și-au uitat verticalitatea prin toate strâmtorările în vremea "tovarășilor de bine". Dosarul tău este revelator în privința unei lumi pe care mulți refuză să creadă că am trăit-o. Da, era posibil să fii turnat de cel mai bun prieten, de soție, de frate sau de cine credeai mai puțin. Descoperirea turnătorilor ar fi fost un exercițiu de smerenie necesar poporului român umilit în demnitatea și credința lui, nu s-a produs cum era necesar datorită apariției unei noi tehnici de manipulare prin șantaj și, după cum hienele trăiesc de pe cadavre, s-a ridicat "omul nou" visat de comuniști, cameleon, bun interpret care impresionează prin erudiția de mahala, aerele de atotștiutor "lasă că știm noi, tovarășe!". Ei, omule încercat, iertarea ta e mântuitoare! | |
| = Mulțumesc, Marius | Aurel Sibiceanu [16.Feb.10 20:22] |
| Ei, sfânt..., e prea mult spus! Când aveam vreo 16 ani, o rudă care a făcut detenție politică vreo 5 ani, dintre care doi i-a petrcut în celulă cu Adrian Marino, mi-a spus, printre altele, o maximă a irlandezului Edmund Burke: "Pentru ca Răul să triumfe nu e nevoie decât ca oamenii buni să nu facă nimic." Când am conștientizat ce ce petrecea în anii comunismului, am acționat conform acestei maxime profunde. Maxima asta nu am uitat-o și nu o voi uita niciodată. Este la antipodul spusei spășite a lui Noica: "Dacă Istoria a făcut cândva pipi pe mine, acum fac eu pipi pe ea." La cât a fost Noica de torturat, e de înțeles de ce a spus asta... Privitor la iertare..., când începi o acțiune trebuie să fii conștient că cineva va trăda, cu sau fără motiv, că omul e slab, că Mântuitorul tocmai de aceea a venit, să ne recupereze pe noi, cei buni din noi... Atunci îți asumi și procesul iertării... Ai remarcat bine, cu asta lupt, cu alungarea mândriei din actul iertării... Deocamdată sunt chiar în mijlocul acestui proces de lămurire sufletească. Trag nădejde că generațiile tinere nu vor crește strâmb. De aceea și fac aceste destăinuiri, poate le pot fi de folos. Ei trebuie să recupereze trecutul părinților și bunicilor, altfel viitorul va sta mereu sub semnul repetării trecutului necunoscut lor... Sunt multe de spus Mulțumesc pentru vorbele mângâietoare | |
| = punte de suflet peste ani | Sorin Rosca (Rosentzveig) [20.Feb.10 10:59] |
| In speranta ca gasca nebuna de la Tirgoviste, prin gratia bunului Dumnezeu, se va reintilni odata si odata in aceeasi formula, te imbratisez si iti multumesc pentru comentariile generoase facute poeziilor mele. Astept sin partea ta o colaborare la revista EX PONTO. Trimite textele tale pe adresa de email [email protected] Al tau confrate, Sorin ROSCA | |
| + dez-văluire | florin caragiu [16.Apr.10 09:03] |
| Am citit cele doua postari, sunt, intr-adevar, "exercitii de eliberare", dezvaluiri ale unei realitati dure pe cale de a fi uitate in asa masura incat unii regreta regimul ceausist. Ma bucur ca nu sunteti manat de razbunare ci de o "deconstructie" a falsificarii chipului omului, falsificare care, in lipsa caintei si marturisirii, perpetueaza in om dependenta de minciuna si continuul compromis, ascunderea vinovata si, in fond, slutirea chipului omului. Va doresc mult dar de a scoate la lumina intr-un mod vindecator, cathartic, abisul prin care am trecut ca societate, asa cum l-ati trait in mod concret dvs. Aceasta pentru ca cei ce vor urma dupa noi sa se foloseasca de aceste prize de constiinta asupra anomaliilor istoriei, pe care, din pacate, riscam sa le mostenim fara a transfigura mostenirea prin recunoastere, reparatie in masura posibilului, dupa caz, iertare, revenire la simtirea intelegatoare si verticalitatea umanului restaurat. | |
| = impresionant | Anni- Lorei Mainka [16.Apr.10 09:36] |
| Iti multumesc pentru curajul tau, pentru ca iti expui intru ajutorul nostru durerile si trecutul. Iti multumesc pentru memoria pe care ti-ai incarcat-o pina si cu umilele mele povesti, iar urmaririle din Pitesti, as dori doar sa amintesc , au fost unele dintre cele mai dure. Si dupa ce am plecat din Pitesti nu mi-a fost bine. Am platit multe intilniri literare cu pagini intregi de reprosuri si vizite la domiciliu.....Bunicii tai te-au invatat foarte bine. | |
| = Domnule Florin Caragiu | Aurel Sibiceanu [16.Apr.10 10:04] |
| Vă mulțumesc pentru trecere și considerații. Puțin mai târziu vă voi scrie câteva lucruri care s-au petrecut ieri și care au o mare legătură cu tema. Cu multă prețuire! | |