| = Până la rotunjirea colțurilor... | George Pașa [03.Feb.10 11:11] |
| Tot pretextul pentru poetizare pare a fi acel triunghi "rămas nerezolvat". O anodină problemă școlară tulbură apetența eroinei pentru matematici, de aceea, nelămurită, ea se adresează "bătrânului paznic de far". Explicațiile fetei au și pasaje amuzante, ceva de genul: uite cârpa, nu e cârpa sau uite fata, nu e fata! După mine, poezia ar începe de la strofa: "și apoi mai vreau să poetizăm despre sinus și cosinus în aria triunghiului curbiliniu cu hărțile plajei cu suflet din jumătațile inegale ale Infinitului". Penultima strofă e un răspuns al "bătrânului" la dilema fetei. Tot în opinia mea, poezia pierde prin acele pasaje explicative. Cred că această îmbinare a narativului cu liricul ar fi trebuit să aibă și paragrafe "de tranziție", adică un fel de struțocămile care să zboare măcar la o palmă de pământ. Pentru că mi se pare un salt prea brusc de la cotidian la "rarefierea lirismului pur". Până la rotunjirea colțurilor mi se pare că vor mai fi multe rostogoliri pe trepte. Sigur, sunt numai ideile cuiva care nu pretinde că ar fi vreo faimoasă cutie de rezonanță a poeticului. Cu stimă, George Pașa | |
| = Scuze | George Pașa [03.Feb.10 11:26] |
| Sunt cam multe repetiții supărătoare în comentariul meu, de genul: "mi se pare..." | |
| = pasa | Ecaterina Bargan [04.Feb.10 13:22] |
| triunghiul si dilema au fost rezolvate de Batranul-Maestru in penultima strofa: "cu profu ăla al tau spune-i despre aria triunghiului jumătate din determinantul cu prima coloană formată din 1 și coloanele doi și trei din coordonatele celor trei puncte" in rest, nu te contrazic, e scris la doua maini, si oarecum spontan. cind doua stiluri se intilnesc, e greu de facut treceri. multumesc. | |