Comentariile membrilor:

=  e înfiorător	mihai carabet [30.Jan.10 04:23]
e înfiorător ceea ce redați dumneavoastră prin acest text. nu mi-am închipuit niciodată că viața de miner poate fi așa...mă gândeam și eu că e o muncă ca toate celelalte, dar m-am înșelat. e un text bun...
=  real	Lupu Svetlana [30.Jan.10 04:23]
Atît de real, încît mă simțeam prin preajma minei în Lupeni. Felicitări cu avansarea (pe Port). Am fost prin jurnal, mi-a plăcut,mai revin. Am lăsat ceva notițe, cred că vor nimeri în off (la 1, 2, 3).Fără supăr, n-a fost critică, mi-am ascultat senzațiile.
=  Viață de miner!	viorel gongu [30.Jan.10 08:28]
Vă mulțumesc de vizită și pentru arecieri și felicitări. Mă simt obligat să continui cu amintiri din viața mea, atât de lungă și de încercată, atât de explozivă și plină de emoții. Floricelule, continuă și veî avea surprize cu cititul jurnalului. Lectura te va ajuta și în a mai completa bagajul de cuvinte pe care ți l-am scăzut.Mi-a plăcut expresi prin care spuneai că volumul cuvintelor tale e mai scund, sună poetic. Să devin prozaic trebuia să spui că e mai sărac.
=  Relatare din... Jalea Viului	Vali Slavu [30.Jan.10 08:28]
Realitatea este redată cu amănunte pe care doar cine a trăit aici le poate înțelege. „fiecare miner, la ieșirea din șut, bătea o scândură de circa un metru între doi butucei…” Vine mutu’ cu butucu’! Nu e bună rima, dar e din „folclorul” local. Din aceeași sursă, ia să văd ce-mi mai amintesc? Azi e plata, mâine-i gata! Moldovenii merg la șut… (mai departe nu spun, că intru la offtopic)! Erai „regățean”? Nu, aici ori ești momârlan, ori ești barabă. Altă variană nu e. „în aer plutea un praf fin de cărbune pe care nu-l mai sesizai” Plutește și acum, chiar dacă au mai rămas puține mine. E sesizabil nu numai pe albul zăpezii, chiar și fructele din livadă, pe care se formează o crustă de mizerie. Povestea lui Neluțu e emoționantă. Mare prostie a fost găselnița cu efectuarea stagiului militar la mină! Unii preferau acest mod de a face armata pentru a scăpa de instrucție, neștiind că vor da de condiții mult mai grele în subteran. P.S. De corectat "umplisem" și "abea".
=  semn	Doru Emanuel Iconar [30.Jan.10 09:36]
Da, mai prinde bine câte o astfel de poveste, ne mai trezim la realitate. Unii. Bine scris textul, prinde imediat, deși văd puține vizionări. O pun pe seama puținului timp de când sunteți prezent aici. Mai trec. Sigur. Doru Emanuel
=  Viorel Gongu	Ottilia Ardeleanu [30.Jan.10 10:28]
Un text impresionant. Nu cred că-și poate imagina cineva cum este în subteran dacă nu a intrat acolo vreodată. Viața de miner nu e simplă, nu e obișnuită, dar datorită lui, viața noastră are un strop de lumină, de căldură și de liniște. Ideea de a continua șirul acestor povestiri este propice. Felicitări! Ottilia Ardeleanu
=  Aproape...	Rodean Stefan-Cornel [30.Jan.10 10:42]
Dacă textul a fost emoționant și pentru o "cătană bătrână", ca mine (trecută prin multe greutăți, ca toți militarii de carieră, de altfel), înseamnă că autorul are talent și l-a scris foarte bine. Remarc în mod deosebit: - titlul; - încheierea; - prezentarea universului unui simplu locuitor din Vale (foarte bună descrierea blocului, a apartamentului, a sistemului de luptă contra șobolanilor și toate celelalte din această sferă); - faptul că autorul a trecut ușor peste relatarea problemelor sale personale, deși, se pare, acestea i-au marcat fundamental cariera și viața (divorțul, mutarea "la mină", sancțiunile în urma accidentului) și s-a concentrat pe problemele esențiale ale sistemului și ale colectivului pe care îl conducea. Interesant mi s-a părut și stilul narațiunii cu fraze foarte scurte (dar nu simpliste) care amplifică senzația de șoc (deși, nu cred că este bine să se exagereze cu astfel de fraze și nu ar strica să se intercaleze și relatări mai lungi, mai dezvoltate, care să pregătească acele fraze "șoc". S-ar putea spune că am scris un comentariu care să justifice acordarea unei steluțe. Din păcate, acest act, se știe că are un caracter subiectiv, iar eu sunt destul de sensibil la problemele de ortografie, la care autorul are ceva probleme, așa că, deocamdată... nu. Câteva greșeli, pe scurt: - "pentrucă"; - "umplisem"; - "abea"; - sunt și ceva virgule lipsă, în opinia mea; - greșeli de tastare: "toată noapte". Nu sunt chiar multe, dar sunt. La o discuție on-line, sau la scrierea unui comentariu s-ar permite ceva greșeli, dar la un text postat care a fost editat din timp cred că trebuie să fim mai exigenți. Poate autorul găsește o soluție de ajutor înainte de postarea textelor, pentru că e păcat... Mai aștept cu interes și altele! Felicitări! Cornel Rodean
=  viorel	Cezar Cătălin Viziniuck [30.Jan.10 11:20]
Am lucrat cu foști mineri la Valea Jiului și vreau să spun că mi-au povestit multe lucruri despre minele din Valea Jiului. Chiar unul dintre ei fusese ars în proporții de optzeci la sută din corp într-o explozie (nu mai rețin exact anul). Vreau să spun că viața în mină are mult material literar și mă bucur că Dv. valorificați axceste materiale despre care nimeni nu vrea să vorbească și sper că nu vă veți opri aici. Textul este excelent și eu cred că merită apreciat nu numai din punct de vedere al subiectului ci al stilului în care a fost scris. Cezar
=  Mulțumiri truturor dar mai ales domnului Rodean!	viorel gongu [30.Jan.10 15:52]
Doamnei Slavu, care probabil știe mai îndeaproape viața din Jalea Viului mulțumiri pentru vizită și aprecieri. Precizez că mi s-a părut complicat să explic celor care nu știu ce sunt momârlanii și barabele.Ca o paranteză aș menționa că în cimitire nu sunt momârlani. Fiecare familie de momârlani adevărați își îngropă morții în curtea de pe muntele lui.Militarii ajungeau la mină nu din voință proprie ci la ordin. Motivele erau de ordin religios, cazier, politic etc. Nimeni nu-și dorea la mină. Domnului Doru Emanuel Iconar aceleași mulțumiri pentru vizită. Domnișoarei Ottilia Ardelean aceleași calde mulțumiri pentru popas. Mă rog celui de sus să-mi dea putere și inspirație să continui. Cezar, între noi este o altă relație. Mulțumesc de vizită și de apreciere. Cu tot respectul datorat, pe dl. Rodean Ștefan Cornel l-am lăsat mai la urmă pentrucă am mai multe de spus domniei sale. Pentru aprecierea referitoare la talent mulțumesc mult. Folosesc frazele scurte pentr că nu știu să pun semnele de punctuație.Uneori mă hazardez la fraze mai lungi dar îmi revin obsesiv în minte observașiile , corecte dealtfel, ale Jupânilor care dau verde, galben sau roșu pe site. Mulțumesc mult pentru menționarea, chiar sub rezerva acelui posibil eventual, a cuvântului steluță în aprecierea Dumneavoastră. Mă simt de parcă aș fi primit-o și dintr-un tânăr locotenent major am ajuns ditamai căpitanul. Nu știu cum și de la cine să găsesc o soluție de ajutor în materie de gramatică, înainte de a posta o producție. Dați-mi, vă rog, sugestii! Aprecierile și felicitările venite din partea dumneavoastră le-am primit cu modestie și cu gratitudine.
=  un mic ajutor	Cezar Cătălin Viziniuck [30.Jan.10 19:01]
Domnule Gongu, mă simt dator să încerc să vă ajut oarecum cu punctuația acestui text - în limita cunoștințelor mele - pentru că e păcat să nu fie apreciat la adevărata lui valoare. - Eram după divorț - nu contează din vina cui - avea... - Lupeniul era un uriaș cămin muncitoresc cu apartamente părăsite... - strânseseră bani de vacă (banii vacii) sau pentru repararea acoperișului... - liftul niciodată, iar... -între doi butuci și venea acasă cu lemnele pe umeri (și, cu lemnele pe umeri, veneau acasă) - puțul liftului, așa că, se practicau (făceau) găuri... - a fost singurul apartament cu devastări minore pe care l-am găsit... - etajul 10, dar căptușiserăm... - pentru WC - apă cărată de ostașii mei - și deasupra... - prima zi de liber (liberă), am cerut relații (informații) - calorifere utile, un aparat... - uriaș confecționat... sugestie: (radiatorul, pe lângă căldură, mai dădea și o lumină roșie) - zăpada era albă, apoi devenea cenușie, cum erau și ( la fel ca și minerii, dealtfel) - sugestie: (Am intrat în casă. În timp ce îmi așteptam copilul de la școală, am spălat rufe și am aranjat câte ceva prin casă) - Eu intram în subteran dimineața, așa că, plecam la ora patru de-acasă... -erau două, și anume: femei și băutură... - la viața lui, iar de femei nu era timpul; abia scăpasem... - 33 metri, temperatura... - Jos, in front, era cald, iar ostașii - pentru armare prin spațiul... - Nu i-am lăsat, darNeluțu, ascuns - am venit la colivie - lftul puțului - zeci de metri până să ajungem, când, am auzit... - cu degetul fără să tragă ușa de plasă ca să poată.. - colivia pornise, dar(iar) corpul lui... - încumetat, așa că, am spălat... Domnule Gongu, am făcut și câtea sugestii pe care le-am pus în paranteză. Dumneavoastră veți face cum voiți. Cu bine, Cezar
=  Mulțumiri d-l Rodean și d-l Cezar, am corectat.	viorel gongu [30.Jan.10 23:02]
Cezar, mulțumesc frumos. Am corectat tot ce mi-ai atras atenția tu și domnul Rodean
=  Impresionant	Rodica Lupu [01.Feb.10 05:41]
Impresionant ceea ce ați redat dvs. în acest text, adevăruri cumplite pe care unii dintre noi nici nu le bănuiam. Acuratețea descrierii -de la început până la sfârșit-a avut efect atât vizual cât și emoțional. Lectura a fost pe nerăsuflate lăsând un gust trist, multă compasiune pentru cei care au făcut și fac munca de miner dar și admirație pentru dvs. domnule Viorel Gongu. Felicitări, sănătate și putere să redați cât mai multe episoade din încercările prin care ați trecut alături de soldații dvs. Numai bine.
=  Da,	Atropa Belladona [01.Feb.10 15:51]
M-a impresionat in mod deosebit teribila intamplare...iar modul in care ati relatat-o denota sensibilitate, putere de patrundere dincolo de aparente si, nu in ultimul rand, mult talent! Astept cu nerabdare si alte povestiri ale Dvs. carmen
=  Am primit o vizită nesperată.	viorel gongu [01.Feb.10 17:34]
Am să răspund pe rând celor două muze.E neplăcut să tratez cu două doamne pe câteva rânduri, mai ales că fiecare dintre ele are o altă percepție. Voi începe cu Doamna Frumoasadoamnă pentru că i-am trecut pragul adesea, chiar dacă am făcut-o ca un duh scăpat din sticlă, fără sunete, fără urme.Aprecierile primite mă onorează pentru că vin din partea unei scriitoare formate.Este greu să rămâi sensibil în acel mediu.Poate că, dacă v-a plăcut subiectul, îmi veți trece pragul și să ascultați concertul pentru vioară nr. 5, K 219 de Mozart în timp ce veți citi textul cu același titlu. Sărutmâna, Doamnă!.
=  Mulțumiri Rodica Lupu.	viorel gongu [01.Feb.10 17:34]
Domnișoarei Rdica lupu toată gratitudinea pentru vizită și aprecieri. Dacă nu este prea mult, te rog citește și textulConcert... și dacă poți să și asculți muzica în timp ce citești.
=  Infiorator	eugen LOVIN [01.Feb.10 18:38]
Infiorator, macabru dar asa de real. Autorul ne face sa simtim ca si cum un ac de seringa ne strapunge tampla: suntem paralizati si tot ce se petrece de-a lungul scurtei naratiuni se deruleaza in cadre halucinant de detaliate. Felicitari, sau poate mai bine am spune: felicitari infiorate.
=  Eugen Lovin	viorel gongu [03.Feb.10 18:37]
Vă mulțumesc pentru vizită și aprecieri.
=  Mulțumesc pentru idee!	Vali Slavu [04.Feb.10 06:38]
"aș menționa că în cimitire nu sunt momârlani. Fiecare familie de momârlani adevărați își îngropă morții în curtea de pe muntele lui." (Viorel Gongu) Când am citit comentariul, mi-a venit ideea să povestesc despre acest aspect și nu numai... Așadar, astăzi voi posta un text despre obiceiuri de înmormântare pe aceste locuri.