| + O calatorie cu despartire | Vasile Mihalache [28.Jan.10 20:24] |
| O calatorie pe care o vizualizezi in detaliu. Copilul din masina galbena nu plinge.Barbatul care este la volan este probabil parintele lui, iar in urma ramine mama cu palma streasina peste privire.Este o despartire lunga sau una mai scurta? Nu stim dar vedem: "masina inainteaza pe drumul acela neted-/e atit de departe ca nu i se mai vad/ stopurile rosii..." Impresioneaza descrierea campiei si flashul troitei, covorul de nea asternut peste "brazdele adanci". Un poem fara cusur. | |
| = doar mașina galbenă înaintează | Alexandru Gheție [28.Jan.10 21:52] |
| "Copilul din mașina galbenă" este, in adevăr, un poem puternic. Nu văd aici neapărat o despărțire cât o reconstituire a amintirilor copilului de altădată. poemul degajă liniște, tihnă iar imaginile vizuale de aici sunt doar păstrate de demult, ascunse undeva (mâna lui puhavă prinde fulgii din zbor, o răstignire se pierde în intuneric, copacii dispar în ninsoare). Versurile devin un drum, unul descris în detaliu, ca un tablou senin, fără nicio grijă. E posibil să greșesc, dar eu asta văd/simt. numai bine, alex | |
| + . | laurentiu ion [29.Jan.10 01:00] |
| e f f fain, diferit de ceea ce putem citi pe-aici. as fi scos ultimul vers din a 3a strofa, - e redundant. apoi, i-as fi dat o forma mai rece, mai austera - detasata, cumva; adica: fara "puhava", fara "fara zgomot" si in final, fara "rosii". e misto pentru ca citind, vizualizezi totul, pana si imaginea din inceput, desi, sa zicem, ca imaginea cu copilul pe bancheta din spate, invelit cu o patura de lana (probabil care intzeapa, dar e calduroasa) e desprinsa dintr-un film american. | |
| = . | laurentiu ion [29.Jan.10 01:04] |
| si voiam sa mai spun ca textul asta certifica ca mai exista autori pe-aici care atunci cand scriu un text, il si vizualizeaza, isi traseaza detaliile etc. | |
| = re Vasile Mihalache Alexandru Gheție | Tamara Zub [29.Jan.10 10:11] |
| Cât de mult mă bucur că ați observat poemul!! Nu știam cum să mă apropii de amintirea aceasta, nu știam dacă interesează pe cineva o călătorie a mea cu tata în mașina galbenă. Totul a dispărut, și tata, și mașina, și totul mai e cu mine, trăiește mașina și părintele meu, doar că s-au îndepărtat în zăpadă. Mulțumesc frumos pentru că v-ați oprit, îi mulțumesc lui Vasile pentru steaua care vine și ea probabil dintre stelele-fulgi. Lui Alexandru pot să-i spun că am încercat să aduc seninul în poem, dar îmi pare că a mai rămas în el mult frig și durere albă. Vă mulțumesc, cu prețuire, tama | |
| = *** | Iakab Cornelia Claudia [29.Jan.10 10:27] |
| transmite foarte clar, eram sigura ca e vorba si de amintire si de redespartire in acelasi timp. mi se formase in minte o imagine, asa reglata de poet, mai ales prin lumini si intuneric, vedeam tatal, un spirit, copilul, un alt spirit in crestere, impreuna pe acelasi drum, unul conduce, apoi se face o desprindere, spiritul copilului ramane pe loc. acolo la nivel intim senzorial pur si simplu se simte cum se rupe din forma masinii, cum ramane drumul in fluidul sau. sugereaza legatura astupata de intuneric. | |
| = Re Iakob Cornelia Claudia | Tamara Zub [29.Jan.10 11:00] |
| Cornelia, exact asta am vrut să spun, că personajele de aici sunt niște spirite. Figuri fosforescente, dar vii. Mulțumesc mult pentru comentariul inspirat, cu mare drag, tama | |
| = . | nica mădălina [29.Jan.10 11:15] |
| mă bucură faptul că metaforizarea e strunită și mai și în textul acesta, față de majoritataea textelor tale. și că renunță la ludic de tot. are miză, câtă vreme nu doar descrie un tablou, ci induce o stare , radiografiind subtil, dar precis, stările personajelor din tablou. stilistic mai este de remarcat miza pe ușurătatea exprimării, precum și o mai bună decupare a versurilor, de unde și secvențializarea mai limpede. e un progres față de textele tale de la o vreme încoace. pentru motivele astea, mă gândesc că a-l aduce și mai în față, pentru dezbatere, chiar contradictorie, se justifică. | |
| = re Mădălina Dezbatere | Tamara Zub [29.Jan.10 11:49] |
| Mulțumesc mult de tot, dragă Mădălina, pentru atenția acordată. E foarte bună ideea cu dezbaterea, mă tem însă că cei de pe site nu au timp. Să vedem, mari mulțumiri, cu toată prețuirea, tama | |
| = Mulțumesc Laurențiu Ion! | Tamara Zub [29.Jan.10 12:28] |
| Prezența ta aici, Laurențiu, îmi este foarte plăcută! M-ai onorat și cu o stea care îmi dă puteri pentru a continua, pentru a mai încerca. Te prețuiesc pentru că ești liber în scrisul tău și în comentariile la texte. Vine dinspre tine un spirit al libertății care face bine poeziei. Și, sigur, în poezie ești în elementul tău. Sper să ne mai citim, o zi frumoasă, tama | |
| = un pastel postmodernist... | Carmen Duvalma [29.Jan.10 17:25] |
| Tamara, poemul tău nu este un simplu tablou de iarnă, pe mine mă surprinde ca un pastel postmodernist, în care realitatea lumii cotidiene copleșește eul liric. Impresionantă imaginea văzută din urma mașinii... Cu prietenie, Carmen | |
| = o rastignire se pierde in intuneric | noemi kronstadt [29.Jan.10 18:23] |
| un obraz rumen de copil nu poate fi asociat cu o mana puhava, semn al decrepitudinii carnii ori al unei derme obosite de excese, aici e necesara o schimbare , daca nu vrei sa induci subtil ideea de urgenta clinica a acestei calatorii vag halucinante...cam asta imi pare atmosfera, de trans-cendere intr-o zona lipsita de repere recognoscibile. cu exceptia carosabilului si a galbenului, desigur, culoare vie si salvatoare. lipseste secventa logica a deschiderii geamului. e premeditata? | |
| = . | iarina copuzaru [29.Jan.10 20:38] |
| O captură cinematografică la sfîrșitul căreia depărtarea se substanțializează în două planuri: acela al obiectului și cel al solitudinii din urma lui. Mi-a plăcut această reprezentare - irizarea poemului prin secvența descriptivă. Felicitări. | |
| = furt din amintirile mele... | viorel gongu [31.Jan.10 23:46] |
| Melancolie, sensibilitate, puritate, tristețe. Am senzația că ai descris o amintire a mea! Mulțumesc frumos pentru ocazie. Sărutmâna! | |
| = as adauga o stea / numai daca as putea | matei hutopilă [02.Feb.10 17:50] |
| vedem toate textele recomandate pt ca pur si simplu nu ne putem abtine, sint acolo, e deja o obisnuinta. dar! poemul tau m-a obligat aproape sa las un semn al trecerii mele pe aici. nu pot filosofa acum, faza e ca am empatizat puternic cu el si are acea chestie care misca ceva in tine. trist si frumos ca o zi de iarna precum cea prin care trec personajele tale de aici | |
| = mici observații | Tudor Cristea [02.Feb.10 18:09] |
| O narațiune stranie, sugestivă sau poate numai confuză. Un subiect de povestire silit să intre într-un text poetic. Dovedind o certă sensibilitate. Dar subminat, oarecum, de improprietăți lexicale, precum deja observata "mână puhavă". Puhav înseamnă, când se referă la oameni și la părțile corpului lor, "moale, flasc și umflat, buhăit (față puhavă)". Nu e deloc potrivit aici, chiar dacă mașina galbenă ar alerga spre spital (dar, dacă admitem mica logică a lipsei de logică din final, ea aleargă din copilărie spre altundeva și spre altcândva - și tocmai acest posibil înțeles face textul interesant). În sfârșit, mici improprietăți lingvistice, datorate, probabil, orbirii admirației, găsim și la comentatori: "ușurătatea (sic!) exprimării" (Nica Mădălina) sau "textul ăsta certifică că" (Laurențiu Ion). Iată cum explică DEX "ușurătate": "însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate (...) frivolitate". Aici era, însă, vorba despre "ușurință". Nu? | |
| = . | laurentiu ion [02.Feb.10 18:38] |
| greseala mea, impardonabila, de altfel | |
| = . | nica mădălina [02.Feb.10 19:13] |
| domnule cristea, cred că știm mai mulți dintre noi, nu doar dvs., respectiv eu, că ușurătate și ușurință pot fi folosite și ca sinonime, nu doar pentru că ne permit asta până și dicționarele, ci mai ales atunci când sensul este evident în context. astfel încât, fără sic sau q.e.d., spun și eu, simplu, să lăsăm papura fără noduri, atunci când nu bate vântul. cu mulțumiri | |
| = despre "ușurătate" | Tudor Cristea [10.Dec.18 14:27] |
| Tamara, scuze că polemizez aici cu Mădălina. Mădălina, vreau să știu și eu care e acel dicționar conform căruia UȘURÃTATE și UȘURINȚÃ pot fi folosite ca sinonime. Până aflu, precizez că nu e adevărat. Că rezultă din context ce vrem să spunem, asta e altceva. Și la Pristanda, când spune "renumerație" în loc de "remunerație", sensul rezultă din context. Asta nu înseamnă, însă, că el vorbește corect. Punct. | |
| = . | nica mădălina [02.Feb.10 22:04] |
| punct să fie, așadar, domnule cristea. că mi-e că dacă încerc o virgulă, mă convingeți că, de fapt, confund ziua cu noaptea. și, firește, noaptea cu ziua. dacă aflați, totuși, nu e nevoie, pentru mine, cel puțin, să mai precizați și aici. însă, cu aceleași scuze pentru tamara, îmi permit să precizez și eu un lucru, tot de manieră ce nu lasă loc de virgulă: până aflați că este vorba, în cazul primei mele intervenții în spațiul dedicat comentariilor asupra acestui text, de o orbire provocată de admirație, corect ar fi să nu afirmați asta doar bazându-vă pe faptul că am folosit, eronat, cum subliniați, "cuplul" ușurătate - ușurință. căci principiul pe care chiar dvs. îl folosiți pentru a accentua anumite distincții - "una-i una, alta-i alta" - se aplică și în acest caz. cu aceleași mulțumiri. | |
| = dragut | nikita nikolae [05.Feb.10 00:16] |
| citind... poate ne vedem, sau poate trecem, sau nu e´cum credem. ne putem regasi in orice, cuvant, gand trecut pe ´foaie´ . un copil, acel copil, zace in multzi dintre noi! copilul de acum crescut, zgariind, numele, numele lui pe geam, numele fiindu-i soarta, stiuta poate numai de el! dealurile acelea albe, vise! vise curate, nepatate... inca de iarna asternuta in tacere peste geam ... oarecum, mie mi-a placut... | |
| = Re Carmen, Noemi | Tamara Zub [10.Feb.10 14:20] |
| Carmen, mașina galbena merita demult un pastel postmodernist și iată că în sfârșit i l-am oferit. Ai și tu în viața emoțiilor tale o mașină, Carmen? Mulțumesc mult de tot pentru comentariu! Noemi, o să mă gândesc la adjectivul „puhavă”, eu sigur nu am avut în vedere „carne flască”, ci o mânuță moale, catifelată de copil. Mulțumesc că te-ai oprit la textul meu, cu mare drag, tama | |
| = Re Iarina Copuzaru Viorel Gongu | Tamara Zub [15.Feb.10 17:57] |
| Iarina, mă bucur că te-a atras acest mod de a filma depărtarea. Viorel, de multe ori nu ne putem bizui decât pe melancolie. Vă mulțumesc mult că v-ați oprit! Cu drag, tama | |
| = Re Matei, Nikita | Tamara Zub [15.Feb.10 18:22] |
| Matei, Nikita! Am simțit în comentariile voastre entuziasmul cititorului adevărat. Unii intră repede în rutina cititului, iar voi se vede că sunteți departe de orice plictiseală. Vă mulțumesc mult, mai treceți! Cu prietenie, tama | |
| = titlul | alina livia lazăr [20.Feb.10 19:25] |
| Facând aceeași observație legată de PUHAV - care, dincolo de sensurile cam riscante, este și destul de învechit, dacă nu ieșit din uz de-a binelea (ai putea zice simplu MÂNA LUI MICÃ PRINDE FULGII DIN ZBOR, de exemplu) - vreau doar să îți mărturisesc că îmi place titlul, mi se pare foarte simplu și la locul lui, l-am văzut instinctiv ca titlu de film sau de volum, și cine știe, poate îți folosește vreodată sugestia asta. :) | |
| + Yellow, dar nu a lui Coldplay | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| e unul din putinele poeme in care nu am simtit detalii inutile, un poem ce pare ca a fost scris asa cum a venit, fara zorzoane poetice si balast. textele cu si despre si care includ in genere, copii, mamici, etc, sunt riscante prin insasi personajele lor, care deja arunca un anume tip de lumina asupra scrierii. insa, ceea ce ai scris tu mi se pare ca are o forta vizuala mare. caci daca din instinct, empatizezi cu o poezie, in proportie de 70% deja te-a castigat ca cititor fidel. o imagine care mi s-a parut deosebita si care pentru mine este epicentrul scrierii, rezulta din intreaga strofa nr. 3: "fulgii roiesc în lumina suspendată a farurilor ninge liniștit peste câmpia cu iepuri adormiți ninge peste brazdele adânci o răstignire se pierde în intuneric" ai putea paria ca e un loc extraordinar de comun, si totusi nu este. linistea si starea de repaus care invaluie tot acest background si rastignirea expun un plan care se afla intr-o antiteza foarte reusita cu ultima strofa. caci cititorul, pare ca din acest plan al campului adormit sta si citeste poezia si urmareste masina indepartandu-se. foarte frumos. | |
| = re Alina, Claudiu! | Tamara Zub [21.Feb.10 17:11] |
| Multumesc foarte mult, Claudiu!!! Surprinsa de aprecierea ta, aproape pana la lacrimi. Alina, ma bucur că ai lăsat un semn pentru mașina galbenă. Voi schimba, desigur, cuvantul puhavă, o să pun mică și gata. Vă rămân recunoscătoare, cu drag, tama | |
| = o calatorie cu miros de benzina | Anni- Lorei Mainka [15.Mar.10 00:31] |
| un stop cadru poetic - impresionanta imaginea cum se culca copilul.... | |
| = Tamara-Irina | George Asztalos [03.May.10 19:44] |
| Pentru părțile bune s-au rostit deja păreri destule. Să vedem și ce nu merge, totuși. Știu că nu te superi Irina: - "Copilul roade cu unghia" mi se pare greșit. Sună ușor razna. Poate că "rade" voia să fie. - "își zgârie numele pe geam", care geam e deschis...Ciudat: la o mașină nu știu cum se poate scrijeli geamul deschis? - "întoarce capul" trebuie reformulat, fără...fonie. - "învelească cu" - la fel - urmează o cavalcadă de epitete care încarcă și înfloresc inutil: "de lână", "suspendată", "adânci","neted", 2roșii"...poate le mai rărești? În rest da, e un poem vizual reușit, mergea eventual cu o poză în sepia a unui copil la geamul unei mașini pe stil vechi...:) | |
| = Re George | Irina Nechit [04.May.10 13:55] |
| Mulțumesc de trecere, George! Cartea "Copilul din mașina galbenă" a apărut deja, nu pot interveni. E despre felul cum călătorim și ne călătorim. La o viitoare ediție, cine știe, poate mai renunț la vreun epitet. Multă inspirație și vitezp la scris! Te salut, Irina-Tamara | |