| = Documentare si admiratie | carmen mihaela visalon [04.Sep.05 22:19] |
| Ela, prin acest semn vei invinge! 1/ In acest moment, in topul poeziilor cu marca Ela,MIDHE, a urcat pe podium pe locul 1, alturi de...???, ghicesti, sau nu? 2/ pt ca nu am inteles legatura dintre India, Irlanda si Milano, am recurs la net si am gasit un articol semnat: Istorie: Adrian Ioan Popovici, pe care-l recomand tururor celor ce vor sa afle mai mult despre "4" www.nordlitera.ro/ modules.php Constantin cel Mare si Edictul de la Mediolanum (Eusebiu de Caesareea -Vietile lui Constantin) Despre marele Constantin,cel "intru totul cu apostolii",stim cu certitudine ca a vazut lumina zilei in localitatea Naissus sau Nis,in Iugoslavia de astazi,pe la anul 280 d.H.Viata lui poate fi abordata sub doua aspecte:ca imparat roman,prin prisma istoriei conventionale si ca primul imparat crestin care impaca statul cu Biserica,printr-o abordare de aceasta data eclesiastica.Aparitia lui Constantin pe scena istoriei intr-un moment de cotitura si criza prin care trecea statul roman in perioada sa de declin, a starnit interesul ambelor istoriografii:cea pagana si cea crestina,deopotriva.Vom dezvolta in articolul de fata cele doua aspecte,luate in paralel,pornind investigatia istorica pe trei directii:declinul Romei Antice,aparitia crestinismului si consecintele politico religioase ale Edictului de toleranta religioasa de la Mediolanum(Milano). Cu tot dragul din omul de pamant, de foc, de aer si de apa ce sunt, felicitari, poezia este minunata. P.S.: Aleg evident cerul: "în ultimul cer crește arborele de lapte pentru fiii născuți noaptea. CTRL P. | |
| = Mister&poezie-super | Loredana Caloian [04.Sep.05 22:31] |
| Superb. Ce poezie interiorizata. ,,cvartet de îngeri pierdut între ruinele templului nimic în centru'' -ingerii ne duc cu gandul la lumina, la alb, la ceva pur, ruinele sunt simboluri ale antichitatii si ne pot duce cu gandul la maro.Acel nimic din centru aduce un gol, o pata neagra,fiind centrul atentiei in peisajul creat de tine.Observ aici 3 lucruri dinstincte care merg in paralel.Ingerii simbolizeaza eternitatea, ruinele simbolizeaza trecutul iar acel nimic din centru simbolizeaza un sfarsit..... mi-a placut poezia, dar aceste versuri in mod special si am tinut sa le comentez. cu mult drag, Lory | |
| = deosebit | Alina Manole [04.Sep.05 22:37] |
| Interesant cum ai jonglat cu anumite simboluri în care regăsirile se distilează în transparența versurilor. Pentru lucru, aș menționa să faci ceva cu 'cvartet' și 'patru', cu 'vanitoși', 'vieți' vs 'morți'. | |
| = Răspunsuri în trei timpi | Dana Lucaci [04.Sep.05 22:54] |
| Carmen, deosebit de impresionată de felul în care explorezi lumile, căutător și călător neostenit. Și știu că nu ai pace, fiindcă dincolo de semnificațiile găsite deja, simți că mai sunt fire și sensuri de tălmăcit. Al treisprezecelea cer. Și Centrul. Indiferent că este Irlanda, India, Italia, om, univers etc. Te las aici, in centrum, vei reveni, voi reveni. Mulțumesc, deosebit comentariul tău. Loredana, te-ai oprit la îngerii cântând între ruine, la timpul fără sens, la tot ce nu putem păstra, la dimensiunile a ceea ce noi ne iluzionăm că trăim. Nu e întâmplătoare alegerea ta. Te felicit pentru cum vezi dincolo de imagini. Alma, mai mult decât simboluri. Trăiri în subtil. Lumi spiralate într-un centru. Cvartet de îngeri și, opus lor, patru zei. Aceștia 4 sunt vanitoși, fiindcă nu toți Zeii sunt astfel. "Vieți - morți" sunt alăturate pentru a lăsa nonexistența diferențelor, respectiv viețile = morți în cruci de lumină. Inițial lăsasem într-un singur vers. Pentru a nu frapa, am ales vers separat. Mă voi gândi la prelucrare. Mulțumesc pentru că ai prins un mesaj esențial. Ela | |
| = cruce | Adina Batîr [02.Oct.05 19:06] |
| Iata ca ne trimiti in spatii ezoterice, cosmice, ducand tainele divine pana departe. Poemul e despre viata si moarte, despre soarta umana aranjata dupa fire precise, altfel s-ar schimba ordinea, totul ar putea fi invers si zeii s-ar infuria. Cei patru ingeri ai vietii devin ai mortii, intrucat sunt de aceeasi esenta cu zeii, ar putea bea ambrozia, dar ar putea si lupta pentru istoria cosmosului. Aici intervine Mediolanum si Constantin purtator de nume sfant. Se formeaza cercuri, se formeaza cruci. In centru, intreaga energie - Midhe, un plan superior deci. Istoria spune ca Iisus le-a povestit discipolilor despre forta celui de-al treisprezecelea eon, pe muntele Maslinilor, dar pe care l-a invins restaurand pacea in ceruri. Ultimul cer poarta cu sine intregul flux al universului. Sunt cruci si in poezia ta ca structura, pentru ca m-am dus de la una la alta tot pe diagonala. Las deocamdata semn al trecerii, voi reveni in tacere cu alte ganduri, mai adunate. | |
| = A-din-a | Dana Lucaci [05.Sep.05 10:11] |
| Ai desprins înțelesurile subtile, așa cum numai cel ce vede cu ochiul psiritului mai paote desprinde din cele lumești. Aceeași esență îngeri-zei, aceeași lumină a crucilor oriunde ar fi ele lăsate, același flux ce curge în toate, în totul, din centrul universal, atoateistoricizator; muntele măslinilor, al treisprezecelea și ultimul cer, toate acestea îți sunt deșa figurabile. Am acum certitudinea că te plimbi în lumi fără nume, acolo unde ființele sunt esențe. Ambrozie ție, una din ele, picurând peste pleoape spre sfințire. Deosebit comentariul, ca dinspre un tălmaci înțelept de peste timpuri. Ai simțit și că poți afla mai multe căutând încă. Minunile sunt întrupate în oamenii simplii, cumva simplii. Te aștept cu drag mai departe, îți aflii tu locul. Ela | |
| = prefigurari | Iulia Spanu [05.Sep.05 23:43] |
| Regii Midheiei fata in fata cu ingerii, fata in fata cu zeii. Taram de prefigurare a crucii, acolo unde semnul victoriei apare pe cer numai ochiului si sufletului care doreste atat de adanc, poezia ta se inscrie regeste pe tarmurile bantuite mereu de… ploi, ape, inainte-nasteri. felicitari e inca putin spus, pentru poezia aceasta, Ela. | |
| = Dalba | Dana Lucaci [06.Sep.05 08:25] |
| Mulțumesc fiindcă ai redat locul cuvenit regilor lumii, căci, uite, îngeri, Zei, acolo orânduiesc lumile, însă aici era o lege a pământului, pe care doar împărțitorii dă tărâmuri și ape o pot cunoaște. Te mai aștept, vezi în apele fără sfârșit. Ela | |