| = ... | adriana barceanu [15.Jan.10 21:18] |
nu e prea nimerita rima din final, cel putin asa-mi pare.. 'o lumiă' | |
| = .adriana | ștefan ciobanu [15.Jan.10 21:58] |
| : rima din final nu supara. si nici nu prea o vad sa stanjeneasca. multumesc de atentionare. seara buna | |
| + gradinile suspendate | Adriana Lisandru [16.Jan.10 00:57] |
| teme grave camuflandu-se in oniric. o bogatie a imaginilor si a imaginarului care pe mine, cititorul, nu m-a lasat sa mai ies de aici pana ce nu am ajus la al saptelea etaj (sau cer?) spunere dintr-o suflare, oralitate care nu aluneca in excese deranjante, un ritm bine sustinut de sus pana jos (ori de jos pana sus)... eu n-am ce sa-i reprosez acestui text. probabil ca mai poate fi slefuit...dar s-ar putea ca atunci discursul sa-si piarda din forta si fluenta. cobor aici cele doua strofe care mi-au placut in mod special (desi a fost dificil sa aleg): " la un etaj sigur nu era nicio ușă și când am povestit despre el nimeni nu m-a crezut era un etaj ca un hol imens alb peretele granulat de parcă s-ar fi dat cu sare pe el și era o lumină ce cobora din tavan ca muribundul în fața lui Iisus pentru vindecare scara de urcat era mult mai încolo a trebuit să merg ceva la un moment dat m-am și târât am zărit niște sticle de plastic goale și am avut impresia că liniștea aceea se găsea în acele sticle unele etaje le-am urcat chiar de mai multe ori știu că întâlneam câte o iubită căreia nu îi ziceam nimic mă făceam mic de tot și treceam prin pieptul ei ea simțea atunci așa ca o tresărire ca atunci când trece ăla pe lângă tine am făcut asta o dată de două ori de trei ori până când a trebuit să redevin stâncă și să zic bună în hăul dureri provocat de întâlnirea cu mine atunci ea devenea ecou și ce spuneam eu se întorcea la mine ca un porumbel la noe" si mai cobor o stea. | |
| = si | Adriana Lisandru [16.Jan.10 01:00] |
| vezi typo in a doua strofa: "ți-le băgai în ochi". | |
| = in mare | Traian Rotărescu [17.Jan.10 14:32] |
| pe langa typo semnalat de adriana mai ai: - cà își caută pe cineva care să stea cu el - în hăul durerii provocat de întâlnirea cu mine. ca si constructie sunt niste insiruiri greoaie, tautologice (și am avut impresia că liniștea aceea se găsea în acele sticle) si mai ales (sau dacă erau erau transparente ) Imi plac foarte mult prima si penutima strofa :) iar "sunt înconjurat de ficuși oamenii trec pe lângă mine cu câte o frunză de ficus ieșită din piept" ma duce gu gandul la imaginea din finalul filmului The Fountain, aceea cu sacrificiul regenerator. | |
| = . | ștefan ciobanu [17.Jan.10 14:43] |
| : adriana, este o verticalitate pe care ai vazut-o foarte bine. multumesc de insemnare. traian, filmul l-am vazut de multa vreme. dar ma bucur ca te-a dus cu gandul la el. am corectat si ce ai zis tu. | |
| = . | ștefan ciobanu [22.Jan.10 10:17] |
| : petrut, multumesc de semn. te mai astept. | |
| = grădinile suspendate | Filip Tănase [31.Jan.10 12:19] |
| Grădinile suspendate Mi s-a părut extrem de bine încadrată ideea de grădini suspendate, adică de Semiramidele Babilonului, care au fost unica simfonie perfectă cu jocurile de contraste cele mai reușite, așa cum sunt și strofele tale, pline de sensibilitate și de emoție, nuanțate separat și apoi împreună,și care mie mi-au plăcut simplu vorbind, extrem de mult. După câte știi, că ești băiat cultivat, există simfonii de sunetze, de culori, de nuanțe, de multe altele, căreia dacă-i deran jezi o singură piesă din linia de gândire, riști să-i strici farmecul. este un joc de imagini seducător, care m-a relaxat și nu puțin.Ai în ele o anume filozofie a ta, nu copiezi pe nimeni ca stilistică, ține-o așa" bătrâne", că ești un artist care poate sa scrie bine și pe cracă. Sincere felicitări, te voi urmări totdeauna. | |