| = sauter | Veronica Valeanu [14.Jan.10 00:04] |
| dupa izul camusian de Meursault intretinut de moartea-cafea - e un pattern recognoscibil. inceputul e evident artificializat. plus ca partea cu [lumea renaste] e un ingredient prea servit pe tava ca auto-justificare - la nivel de constructie. mi-ar placea totusi sa-mi inchipui ca personajul este o intruchipare de la mort qui va sauter. V.V. | |
| + mar | sophie polansky [14.Jan.10 13:50] |
| foarte misto. as fi vazut-o proza, dezvoltata, aprofundata, maruntita sa nu mai ramana nimic. tot la cmus ma trimisese si pe mine, dar si la " pe neasteptate un inger". as fi facut chiar un focus mult mai puternic pe aceste detalii, un soi de manie, din ce in ce mai alert pana ajung la acest final pe care il propui. si da, cred ca as fi insisitat pe atmosfera din spital, din afara lui. | |
| = cosmin dragomir-cosmopolit | Nache Mamier Angela [14.Jan.10 14:10] |
| un text "occidentalizat" ,inspirat,veridic,decomplexat foarte interesanta aceasta viziune apocaliptica,procesul dezumanizaii,tristeatea exilului,vidul existential camusian mi-a placut foarte mult quel talent! | |
| + părere | Liviu Nanu [14.Jan.10 14:38] |
| Eu nu voi comenta poemul și îmi asum riscul de a lua bobîrnace pentru evidențierea lui. Vreau doar să spun că admir luciditatea lirică în momente de cumpănă. Am remarcat naturalețea discursului, simplitatea frazei, limpezimea comunicării. Inițial am fost tentat să strîmb din nas la explicațiile privind valoarea în euro a cafeleiși proveniența scaunului de plastic. Aș fi făcut o eroare, după părerea mea. Aceste amănunte, sînt asumate de autor și au semnificația unui derizoriu care ne înconjoară, începînd de la obiectele casnice pînă la viața care pe care o trăim. Și mie, în momentele de tristețe maximă, îmi vine să cînt. Sau să fac baloane de săpun. Chapeau | |
| = err | Nache Mamier Angela [14.Jan.10 14:41] |
| err-dezumanizarii,tristetea... | |
| = sem... | Petruț Pârvescu [14.Jan.10 15:29] |
| *** am citit cu placere, remarc, ca deosebit>Sting țigara, cobor la barul unde cafeaua lungă are 30 ml îmi cumpăr un Caffe Gelato în valoare de doi euro, mă așez pe un scaun din plastic făcut în China. La câteva sute de metri, mama nu mai are răbdare și moare. | |
| = mama nu mai are răbdare și moare | Adrian Diniș [14.Jan.10 16:31] |
| problema cu acest gen de text e că e previzibil. eram sigur că poemul nu o să riște nimic, o să aștepte să treacă roșul ș.a.m.d cu o tehnică de cameră și întregistrat prea mult dezbătut și mult prea outdated în materie de inovații ca în final să vină un vers mai poetic. | |
| = Eh! | Valeriu Dinca [15.Jan.10 06:13] |
| O lucrare interesantă, sunt de acord că ar fi mult mai bine integrată la domeniul proză, multe descrieri, multă așezare în spațiul narativ, ex.cafeaua lungă are 30 ml, etc.Aș dori, dacă tot puneți semne de punctuație să modificați ceva la -mă desparte câțiva metri de gazon-zgârie la ureche un dezacord, sau lipsa unei virgule.Remarc jocul de copii-perfecte să le ungi cu soluție de șampon și să sufli în ele-ah, urmează o virgulă!Și eu care doream să vă felicit.Acum înțeleg de ce foarte mulți postează fără semne de punctuație.Să fie atât de grea limba română? | |
| = Slăbuț | Călin Sămărghițan [15.Jan.10 10:26] |
| Poezie slăbuță, fără a ieși cu nimic din comun, fără a depăși tiparele unui diarism privit totuși cu un oarecare ochi de artist, dar care nu excelează prin finețe ci prin prețiozitate. Prozaismul ”poetic” e chiar aproape de reușită, discursul, destul de sincopat ideatic, încheagă totuși o coerență interioară care ar fi salvat textul dacă nu ar fi fost finalul de eșec. Așa se întâmplă când forțezi prea mult registrul semantic. Deci, cam peste media aritmetică a ceea ce se scrie îndeobște aici. Recomandare forțată (de împrejurări). | |
| = ooof, e trist | diaconescu diana [15.Jan.10 16:34] |
| si naucitor dezvoltat din punct de vedere tehnic! atatea detalii sustinute cu asa exactitate, incat sa-ti abata atentia de la momentul acela trist de final, sfasietor. uff...de fapt aici e trairea, usor desenata cu toate amanarile si presimtirile ei. imi pare rau...pentru substanta ei, pentru detalii ma bucur caci profileaza optimism... | |
| = ... | Monica Manolachi [18.Jan.10 23:02] |
| Mie mi s-a părut atât de dureros când am citit prima oară aici, încât abia acum am revenit. E detașarea aceea în fața morții (dar nu numai), când percepția se ascute într-atât, încât înregistrezi fiecare detaliu al mediului înconjurător și nu mai poți nici să vorbești, te agăți de detalii de parcă ai fi uitat totul deodată. | |
| = soduku...sepuku | Anca Oprescu [22.Jan.10 06:44] |
| ai lăsat prea mute spații albe pe care să le completez eu. Iar soduku-ul tău nu m-a salvat de la sepuku. Noroc de tine că eu știu să mor. M-ai dezbinat între Realitate și altceva...fără să mă dezbini. Dragă Dragomir...deși eu îl știu prea bine pe Ospidale Silverstrini Perugia, el nu mă cunoaște mai deloc. Dacă băgai și tu vreun Adam, atunci poate mai aveam vreo șansă să murim împreună. Desigur, mama noastră moare fix în preajma noastră. Nu mai rămâne decât să fim și noi prin preajmă. | |
| = o mentiune | matei hutopilă [24.Jan.10 22:52] |
| in italiana e "ospedale" si "silvestrini" | |
| = cosmin, nu te supara | serban georgescu? [27.Jan.10 14:18] |
| dar in limba italiana "spital" se spune "ospedale", nu "ospidale". sau poate o fi vreo metafora neinteleasa? | |