Comentariile membrilor:

=  nene	florian stoian -silișteanu [13.Jan.10 11:27]
Nanule da nik nu /ți scapă și cum faci dumneata că repede aduci în planul cotidianului evenimentu națiunii.Asta e de bine dom Nanu te ai maturizat așa se spune când sunt semne.Tre cumva să citesc cap coadă romanul tot când a fi gata dar asta tare mi e teamă că va dura. Succesuri bătrâne. bun paragraful căratului printre cozi a mizeriei care împrăștie mirosul zilei în țara zilei
=  O bună povestire	Valeriu Dinca [13.Jan.10 12:41]
Se vede ușurința autorului de a manevra verbul și dialogul, de a realiza și în atari condiții o proză bună, parcă un exemplu cum să faci din rahat bici, mai ales că tema ar fi de actualitate.Filozofia cruntă de mahala m-ar duce cu gândul la una din temele dragi ale lui Sorescu.Pentru reușită felicitări!
=  din punctul meu de vedere e un text anost	Alberto M. Popesco [13.Jan.10 16:39]
personajele mioritice sunt neinteresante, tehnica literara e ordinara. am un amic la vreo 60 de ani care frecventeaza bodegile astea infecte si austere care se gasesc cu sutele in orasele provinciale. cunosc fauna care le populeaza: niste ratati si alcoolici frustrati cu glume tampite si badaranesti. eu personal as renunta sa mai imi pierd timpul scriind despre asemenea indivizi. amical si La multi ani!
=  Orizont amorf	Nicolae Diaconescu [13.Jan.10 16:48]
Proza e plicticoasă! Și nu de-acum. Un serial care de mult trebuia oprit. Ridiculizarea e artificială, personajele n-au nerv. Cel puțin stilul să fi fost alert dar totul e amorf. Poți continua în aceiași notă, dar e numai o pierdere de timp care oricum se întoarce împotriva autorului
=  Plesnește	Rodean Stefan-Cornel [13.Jan.10 21:09]
Mie, spun sincer, îmi place foarte mult serialul, chiar dacă nu am comentat la toate episoadele. Episodul de față nu se deosebește, în opinia mea, de celelalte, în mod esențial: același loc al acțiunii, aceleași personaje, același stil al descrierii, al narațiunii și al dialogului, aceleași modalități artistice de a crea efect umoristic, aceeași ușurință și plăcere a lecturii. Ca aspect de noutate este doar "ancorarea" la cele mai recente evenimente interne (problema vaccinării). Apreciez mult acest serial și pentru faptul că episoadele sunt construite astfel încât să se înțeleagă fiecare în parte indiferent de ce a mai reușit să citească înainte vreun vizitator (mi se pare foarte important, mai ales pentru un site cu atât de numeroase texte publicate). Lumea pe care o descrie autorul este reală, ar putea părea banală (așa este, Alberto, ai dreptate, sunt multe asemenea crâșme, sunt mulți ratați și alcoolici, dar și ei sunt ai noștri), dar farmecul constă în umanismul, în îngăduința superioară cu care este prezentată această lume(filozofia "de doi bani" a unor personaje, răbdarea și respectul cu care sunt tratate acestea de ceilalți, sunt pretexte pentru un umor foarte fin, care nu este la îndemâna oricui, în opinia mea). Sută la sută de acord cu domnul Dincă, în aprecierea cu "rahatul și cu biciul" (și eu am vrut să remarc asta, de mai multe ori, poate în altă formă, cu alte cuvinte), dar l-aș completa, spunând că și plesnește și, tocmai aici este măiestria prozatorului. Ca de obicei, de asemenea, nu se caută cu tot dinadinsul senzaționalul, nici prin situațiile create, nici prin vulgarități, nici prin calambururi și alte jocuri de cuvinte, iar poantele sunt presărate pe tot parcursul textului. Felicitări! Cornel Rodean
=  Despre dreptul de a fi plictisit	Dan Norea [13.Jan.10 23:16]
E ceva ciudat aici, nu înțeleg cum un asemenea text poate fi considerat anost sau amorf. Poate că fauna mioritică de aici e formată din niște ratați și alcoolici frustrați, dar personajele sunt bine descrise, au fiecare o personalitate distinctă, dialogurile sunt savuroase și, în plus, în fiecare episod au loc mici acțiuni care mențin atractivitatea. Temele sunt distincte, nu se repetă, de altfel de multe ori țin de actualitatea imediată. Totul e presărat cu un umor blajin, care uneori devine de-a dreptul suculent. Citesc cu plăcere fiecare nou episod și nu mă plictisesc chiar deloc. Dar cum am fost totdeauna un om tolerant, nu contest nicidecum dreptul altora de a se plictisi. Singurul lucru pe care îl contest este fraza "tehnica literara e ordinara". Dacă "ordinară" este opusul lui "extraordinară", poate e parțial adevărat. Dar mă îndoiesc că ăsta este sensul atribuit de comentator.
=  răspunsuri	Liviu Nanu [14.Jan.10 00:44]
Tuturor comentatorilor, mulțumiri. Nu am pretenția că pastilele mele sînt extraordinare, e suficient să placă unora. Dacă printre cei care apreciază proza mea se numără Sile, Dan Norea, Rodean Cornel sau Valeriu Dincă eu mă declar mulțumit. În rest, merg pe ideea autorilor din "Douăsprezece scaune", referitoare la cititorul sobru (și fără simțul umorului, aș zice eu).
=  Liviu	Atropa Belladona [14.Jan.10 08:44]
Maestre, lumea trece, valoarea ramane. daca intr-o buna zi, carciuma lui Bicuta nu va mai fi, va trebui reconstruita. urmarit firul cu placere.
=  .	iarina copuzaru [14.Jan.10 10:25]
Sunt replici care înțeapă, atele care vaccinează, unele personaje – îmbătate (mai grav sau minor) de real, altele – de metafizic. Mie mi-a plăcut. Aceasta este concluzia mea.
+ *****	Marina Nicolaev [14.Jan.10 10:47]
Le charme discret de la bourgeoisie în altă gamă autohtonă. Într-o lume de almanahe etc. propria mizerie o purtăm după noi inconștient, lugubru, tragic. "Cîrciuma lui Bicuță" are calitatea de a remodela partea aceea din noi ce activează "râsu'-plânsu'", umorul de tip "haz de necaz" caracteristic. Ca o condiție esențială a supraviețuirii interioare. Sucinat de alfa-tocoferil. Aștept încă să văd această serie ecranizată. Merită. Concluzia este momentul cînd te plictisești gîndind! Maestre, chapeau bas!
=  răspunsuri	Liviu Nanu [14.Jan.10 11:06]
S-au strîns deja trei comentarii, așa că e timpul unor răspunsuri. Atropa Belladona - Nici nu știi ce adevăr ai spus. De fapt știi foarte bine. Iarina - Important este că ți-a plăcut. Faci parte din publicul_țintă, cel căruia îi ofer momentele mele de inspirație. Marina, Marina...Doar cine nu te cunoaște ar putea spune că e un simplu comentariu semnul tău de lectură. Chiar vorbeam cu cineva cu doar cîteva minute înainte să lași tu comentariul și mă întreba (ne întrebam) dacă va remarca cineva finalul. Mi-aș dori, desigur, să-mi văd producția într-un serial tv, dar pentru asta ar trebui în primul rînd un scenarist, iar pe mine mă depășește acest aspect, cu toate că serialul Bicuță a fost gîndit ca un fel de scenariu.
=  septentrion...	Petruț Pârvescu [14.Jan.10 11:20]
*** ca pe valea vezii se intampla lucruri, este un fapt/realitate, cine le vede sau nu le vede, este un alt fapt/realitate. chestii, socoteli etc. e loc de intors si adunatura. eu de aicia, mai de la nord/est te salut cu una minora, ca tot veni vorba. felicitari, nu te plictisesti citind!
=  Serial	Călin Sămărghițan [14.Jan.10 13:15]
Așa cum mă uit la Seinfeld de fiecare dată când se reia, așa citesc și despre Bicuță (care a devenit) al nostru. Serialul se susține în continuare. Pe lângă calitățile deja amintite și pe care le bifez, adaug modalitatea prin care se strecoară în text un Drăghicescu de exemplu, și nu este singurul.
=  Părerea mea, mai degrabă minoră :)	Florin Rotaru [14.Jan.10 13:49]
Și eu citesc cu plăcere aceste episoade (aș spune, mai degrabă în stilul Cheers decât Seinfeld, fie și doar din perspectiva decorului). Au un umor așezat, molcom - dacă pot spune așa - centrat pe câteva idei care dau consistență.
=  The Bicuță Show	Roxana Sonea [14.Jan.10 15:58]
Da, sunt savuroase aceste episoade. Dialogul e foarte bun. E natural, e amuzant, etc. Sună a Seinfeld autohton într-adevăr, dar așa, citind, mă gândeam că autorul oferă suficiente indicații scenice ca să se poată juca și ca piesă de teatru. Eu m-aș duce să văd așa o piesă. Câteva typos-uri. - o ceață te toamnă - Micăle își mișcă fundul unduitor spre bar. Uh, asta a fost intenționată? Micăle, fund unduitor, valahii violați, minore și majore... una după alta. Hm. :)) Mai vin. :)
=  'Carciuma lui Bicuta' (mai degraba trebuia pronumele apocopat) *nu* poate fi c	Silviu Marin [14.Jan.10 21:38]
Stimate autor al prezentului episod, d-le Liviu Nanu, Buna seara si bun-gasit pe 2010, in primul rand! Recunosc, nu v-am mai citit pana acum (preferati "î" tot timpul?!), insa... desi *nu* sunt vreun expert in critica literara, imi dau seama ca acest serial de proza scurta, care a vazut lumina tiparului deja, este unul pur descriptiv, dar de stare, de feel. Mai mult, este unul nu doar al mizeriei romanesti de bodega, fapt evident, si referindu-ma aici la calibrul persoanelor care le frecventeaza, fie ele (i.e., bodegile) de provincie, fie de Capitala, ci si al mizeriei (intelectuale - *nu* academice! -) romanesti generalizate si, de ce nu, generalizante! In esenta, bodega / carciuma, indiferent de apartenenta nationala si/sau de etnicitatea 'frecventionistilor' ei, comporta un singur calibru (impartit in doua parti identice): acela al sub- si semidoctiei. Or, exemplul cel mai bun il ofera insusi 'Profesorul', cu al sau ciobanas 'metafizic', in timp ce mai comanda o 'minora'. Deh!, 'geniile' nestiute... :-P Cat despre tehnica narativa, preferati, observ, perfectul simplu, dialogul "spus", povestit, si invectiva. Si, probabil ca ar fi si o problema legata de punctuatie, respectiv de semnul exclamarii, care e sublim, dar uneori... lipseste cu desavarsire. :-) Deci (intr-adevar, 'Profesorul' a avut dreptate - m-am cam plictisit sa gandesc la o astfel de povestire -), nu-i prea remarc farmecul povestirii de fata, din pacate. Va multumesc pentru atentie si pentru... un episod din 'La bloc', in orice caz! :-)
=  un text savuros	Amelia Mociulschi [14.Jan.10 22:21]
Este un text viu care prezintă o realitate a psihologiei umane. Toți putem deveni la un moment dat personaje comice pentru condeiul unui bun scriitor. Și autorul este un bun scriitor. Mi-a plăcut, este savuros.
=  răspunsuri	Liviu Nanu [14.Jan.10 23:39]
Să răspundem întîi doamnelor/domnișoarelor: Roxana, pe dialog am mizat și eu, dar și pe situații. Mulțumesc pentru sugestii, am procedat la corectură. Amelia - onorat de vizită și semnul de apreciere. Deja sîntem personaje, dar de multe ori nu realizăm. Petruț, o apreciere venită din partea ta, mă onorează și mă obligă. Călin, Florin - Și una și alta, prin personaje, acțiune și decor. Iar seriale comice românești nu urmăresc, mi se par însăilate și de prost gust. Domnule Silviu Marin, dacă vă place serialul menționat de dumneavoastră, vă invit respectuos să-l vizionați. Orice asemănare cu ceea ce scriu eu este mai mult decît forțată. Păstrînd proporția, este ca și cum un cititor ar vedea în "Numele trandafirului" doar un roman polițist.
=  teribil mi-a placut	diaconescu diana [15.Jan.10 12:26]
sceneta asta. sincer. si mai ales finalul, as putea sa zic. astfel incat nu pot sa zic decat felicitari!
=  Adaugati la ceea ce este deja superfluu.	Silviu Marin [15.Jan.10 19:12]
@ Liviu Nanu: D-le Nanu, buna seara! Nu prea imi dau seama, sincer, la care serial faceti referire... Daca faceti la 'Seinfeld', atunci, da, chiar il urmaresc cu placere. :-) Oricum, opinia mea nu se schimba la aceasta invitatie respectuoasa a d-voastra; nu ati descris decat o mizerie *romaneasca*, NU o psihologie *tipic* umana, din pacate. Si... chiar nu-i vad rostul intregului d-voastra serial. Va multumesc!
=  punct	Liviu Nanu [15.Jan.10 19:24]
Domnule Silviu Marin, aveți dreptate. Cu voia dumneavoastră, totuși, dați-mi voie să ascult sfaturile (uneori și aprecierile) unor critici de profesie. Care sînt diferite de ale domniei dumneavoastră. În rest numai de bine.
=  transcriere după reportofon!	viorel gongu [16.Jan.10 02:25]
Chiar daca alta data nu am lasat o urma a trecerii acum o fac. Mi-a plăcut atât de tare încât îl bănuiesc pe autor de a fi transcris de pe reportofonul de la bar. Este un strop de real cu filozofia existenței prezentă ,prezenta. Personajele sunt creionate discret dar ferm . Mulțumesc pentru aceasta clipă de plăcere.
=  răspuns domnului Viorel Gongu	Liviu Nanu [16.Jan.10 13:45]
Viorel, sînt onorat de semnul lăsat de tine. Mi-ai dat o idee cu reportofonul, eu umblam cu carnețelul după mine. Dar asta ar însemna să colind cîrciumile mahalalelor în căutare de subiecte și pe criza asta e mai greu.
=  Fă-ți cârciumă, nene!	viorel gongu [16.Jan.10 14:41]
De-ți este greu să umbli prin taverne În căutarea poantelor sublime Apucă-te de treabă...și așterne O cârciumă bicoasă chiar la tine!
+ alberto m. popescu,	Tudor Cristea [19.Jan.10 00:09]
Bine că în vremea lui Caragiale nu s-a găsit cineva care să-l deconsilieze pe berar legat de faptul că, prin bodegile vremii, se găseau tot felul de Mitici (care puteau să se cheme Lache, Mache, Tache, Popescu sau Georgescu), așa încât să-l determine a nu-i mai prinde în comicul său insectar. Din păcate, de sfătuitori de acest fel nu prea ducem noi lipsă astăzi... Proza e excelentă! Și promptă.
=  Domnule Tudor Cristea	Liviu Nanu [19.Jan.10 20:14]
Domnule Cristea, venite din partea dumneavoastră, atît aprecierile cît și criticile mă onorează. Eu știu că nu scriu de pomană, că acest (aparent) derizoriu provincial pe care-l aduc în fața cititorilor își găsește un public de calitate, deși (sau tocmai de aceea) restrîns. Și mă bucură că am totuși, destui lectori care știu descopere și alt fel de mesaje pe care eu le ascund de multe ori printre rînduri, un fel de surprize sau cadouri pe care le fac cititorului și care mă bucură în aceeași măsură, atunci cînd le descoperă. Un fel de feed back al emoției și bucuriei.
=  parfum de epocă	Filip Tănase [06.Feb.10 11:36]
Domnule Liviu Nanu, v-am urmărit toate episoadele, cârciuma lui Bicuță aduce ceva din parfumul Maidanului cu dragoste, o parte bunicică din parfumul groapei lui Eugen Barbu și multe alte parfumuri(nu texte)de epocă, care au început să se facă resimțite și azi și pe care le-ați punctat frumos, cam discret, dar suficient pentru a-și atinge țintele, o lucrare care mă relaxează și pe care am citit-o cu mare plăcere. Mi se face silă de afrimațiile cu care alți condeieri vor să vă demoleze serialul. Cu o floare nu se face primăvară, iar c-un singur adversar de condei nu se poate demola o operă frumoasă. Mergeți înainte și desăvârși-ți-vă opera care place 99,99la sută.Felicitări sincere. Așteptăm cartea în librării. Cu sinceră prietenie Filip Tănase
=  Domnului Filip Tănase, cu scuze pentru întîrziere	Liviu Nanu [19.Mar.10 21:05]
Stimate domn, comentariul dumneavoastră mă onorează și mă încurajează în același timp să definitivez proiectul pe hîrtie. Ar fi fost ciudat (chiar periculos) să primesc numai comentarii pozitive. Realizez și eu (în sfîrșit) că nu poți deveni un scriitor serios dacă ai numai susținători.
=  Un text care te binedispune!	emilia gunea [18.Apr.10 20:01]
Nu este prima oara cand ma inveseleste ceva scris de tine iar Bicuta este "nastrusnic!"
=  plictisul face banii	Anni- Lorei Mainka [19.Apr.10 11:53]
cu respect - o majora, daca tot ar fi sa fie azi ziua aceea - adica Bicuta s-ar termina intre coperti! Dar eu atit de tare ma plictisesc ca ii doresc dlui Nanu sa o tina asa pina departe, ca bine le zice si ii plimba pe ei, iar pe noi ne face sa ne simtim "destepti"...
=  Apreciez umorul și forma impecabilă a discursului epic	Dragoș Vișan [19.Apr.10 17:33]
Bicuță, Miorițele și vestea Profesorului bonjurist de ziuă: "Guvernul a căzut!..." O bună dispoziție generală în atmosfera nuvelei. Iar Profesorul care a răsfirat și cozile unde a așteptat din cauza birocrației și a datoriilor, este atât de simpatic, ieșind fără să plătească din cauza mirosului propriului gunoi menajer (duce măgarul și nu știe ce duce)! "Revenirea" aerului din cârciumă - fain regionalism. Cred că e vorba de semisuccinat - pronuță Dan al lu Nașu prin etimologie populară semisucită denumirea medicamentului. Fain comic de intenție, de limbaj, onomastic, de situație.
=  răspunsuri pentru Emilia, Anni și Dragoș	Liviu Nanu [19.Apr.10 20:48]
Emilia, pe unii cititori îi înveselește textul meu, pe alții îi pune pe gînduri, ca să nu mai vorbesc de o altă categorie (de nișă, e drept) care de-a dreptul se enervează. Eu încerc să spun lucruri serioase într-o manieră umoristică. Uneori îmi iese, alteori, nu. Mă bucur că ai nimerit un text pe gustul tău. Anni, că tot ai adus vorba de coperți, sper să apuc să văd adunate aceste povestiri într-un volum (al doilea), poate chiar anul acesta. Onorat de vizită și semn. Domnule Dragoș Vișan, mă onorează vizita dumneavoastră și mă obligă totodată să țin ștacheta sus. Cît s-o pot ajunge, evident.
=  n-am	Anni- Lorei Mainka [19.Apr.10 21:12]
nici pe primul nu-l am, ca eu de ici pina dincolo nu apus....tot mai citesc despre cenaclu Universitas de acu 2 ani de la Mincu.... si dumneata te pregatesti de al doilea volum, bag capul in nisip, dar n-am , eh, atunci bag capul in noru de Islanda....