| = Noumen și fenomen | Călin Sămărghițan [06.Jan.10 14:19] |
| Pe lângă faptul că fotografia este de excepție, textul reușește să vină cu alte valențe izvorâte din mici meandre stilistice simplu ori dublu adjectivale: "blândă", "clar/răsfrântă", "slabi", un fel de dantelărie a unei sensibile simțiri poetice, fără a încărca expresiv, ba dimpotrivă parcă schițând o simplă osatură a unui tip specific de a privi lumea. Imaginea prin care "bătrânul cântă apei" se așează astfel într-un context deja minuțios pregătit, pentru a conferi lovitura de grație a unei frumos împletite taiga. Eu i-aș spune o taiga de concertare sinestezică a simțurilor, care mărturisește nu despre o simplistă inginerie a textului, ci despre un principiu funciar al unei existențe înălțate pe vârfuri pentru a privi dincolo de fenomen. Aștept cu nerăbdare semnificația ultimului vers, care probabil releva simfonia finală. | |
| = celebrarea lunii | Cristina Rusu [06.Jan.10 15:45] |
| Multe popoare au cîntece închinate lunii în festivalurile pe care le fac. În Japonia există festivalul de privit luna sau denumit si festivalul de mijlocul toamnei. Japonezii îi spun tsukimi. Tsukimi, admirarea lunii, este o sărbătoare legată de fazele lunii care are loc într-o noapte cu lună plină, a cincisprezecea noapte a celei de a opta luni, calculat după calendarul lunar. După calendarul gregorian, sărbătoarea cade la mijlocul/sfârșitul lunii septembrie. Tsukimi se mai numește și Chushu-no Meigetsu sau Jyugo-ya și provine dintr-o sărbătoare a culesului, originară din China, adoptată în Japonia în perioada Heian (794-1192). În această noapte se pun altare pe prispă sau în alte locuri din care este vizibilă luna și se aduc ofrande: tsukimidango (prăjituri din făină de orez), susuki (japanese pampas grass) și sato-imo. Festivalul constă din admirarea lunii și aducerea de mulțumiri astrului pentru recoltele bogate. În Japonia, în unele zone se obișnuiește să se țină o sărbătoare asemănătoare, în cea de-a treisprezecea zi a lunii a noua, numită Jyusan-ya (a treisprezecea noapte) sau Ato-no Tsuki (luna târzie), sărbătoare specific japoneză. Tot la mijlocul lunii septembrie, în vechime, cei din clasa samurailor ofereau mochi ca ofrande lunii, în ziua a șaisprezecea a lunii a opta, după calendarul lunar, în anul în care copiii lor împlineau 16 ani. Părinții făceau o gaură în mochi prin care copilul privea luna. În China festivalul lunii este denumit Zhong Qiu Jie. În fiecare an în a cincisprezecea zi a lunii a opta cînd luna este la luminozitate maximă chinezii serbează acest festival cu cîntece închinate lunii. În Thailanda este un festival al lunii care se cheamă Festivalul lunii pline. Festivalul se sărbătorește în fiecare an, la a douăsprezecea lună plină. Bărcuțele, făcute din lemn de bananier, sunt puse pe apă în credința că vor lua cu ele ghinionul celui care le lansează. În felul acesta, thailandezii încearcă să îmbuneze zeii apei și să își răscumpere păcatele. Unii localnici pun pe bărcuțe unghii tăiate sau păr, cu speranța că astfel vor avea parte de o viață mai lungă. O legendă thailandeză spune că dacă un băiat și o fată lansează împreună o astfel de bărcuță vor rămâne împreună toată viața. mulțumesc pentru semnul tău Călin. cred că acum vei ști mai multe despre cîntecele adresate lunii. | |
| = adevăr și lumină... | Teodor Dume [06.Jan.10 19:12] |
| o asociere reușită aici fotografia spune multe, iar textul împlinește lumina multă stimă, teodor dume | |
| = Teodor | Cristina Rusu [06.Jan.10 19:26] |
| mulțumesc pentru semnele lăsate în pagina mea. așa am avut inspirația cu acest imn al lunii. lucrez la tanka de mai multe zile. poate că am reușit să scot ceva. mulțumesc pentru amabilitate bia | |
| = Tsuki - luna! | Magdalena Dale [06.Jan.10 20:24] |
| Imn de laudă pentru lună, ultimul tău vers care dă si titlul poemului tanka vine în contextul în care iubitorii liricii nipone au sărbătorit intrarea în noul an cu un fenomen astral de excepție: luna albastră. Se consideră lună albastră atunci când apare de două ori într-o lună calendaristică luna plină. Anul acesta s-a întâmplat chiar de anul nou. Fotografia este într-adevăr deosebită ca și versurile care o însoțesc. Îmi place primul vers care sugerează gingășia blândă cu care luna învăluie umerii slabi ai pescarului. Învăluirea este sugerată de cuvântul „răsfrântă”. Ultimele două versuri sunt bine alese, bătrânul cântă apei iar apa se unduiește în jurul lui. Cu toate că în poemul tanka nu este nevoie de contrast, nu pot să nu remarc contrastul dintre învăluirea lunii și vălurirea apei în cercuri tot mai largi, sub aceeași lumină blândă. Contrast și în același timp îngemănare. Remarc aici două dintre categoriile estetice ale liricii nipone și a căror termeni pot fi redați perfect de cuvintele românești corespunzătoare: makoto – sinceritate și kokoro – sentiment. Eu aici văd și o categorie estetică ce se aplică haiku-ului, karumi – simplitate adâncă a formei literare, eleganță, naturalețe. Luna este una dintre temele mele preferate în haiku. Mulțumesc pentru acest poem care mi-a încântat sufletul într-o zi mohorâtă de iarnă! Magdalena Dale | |
| = și makoto și kokoro | Cristina Rusu [07.Jan.10 11:02] |
| bătrînul cîntă așa cum făceau strămoșii lui cu trei mii de ani în urmă. m-am gîndit că lumina blîndă vindecă umerii slabi și de aceea am ales această construcție. mulțumesc de semnul tău Magda bia | |