| = balada cosmopolita | Dorin Sabangia [03.Jan.10 17:40] |
| O excelenta balada cosmopolita, cu atmosfera ei hedonista, indecent de imbietoare, de seaman's club, la care viseaza orice globe-trotter literar. Parerea mea este ca intr-un context extratemporal i-ar sta mai bine; ar fi putut lipsi aluziile la criza economica, ce o "canton"-eaza cam mult de cotidianul imediat. Am citit textul cu mare placere, aproape ca pe un poem de Villon. | |
| + „china asta e galbenă [...] o avea ceva la beijing” | Monica Manolachi [03.Jan.10 18:11] |
| Dane, țin să spun că mi-a plăcut balada. M-am întrebat de ce arici și nu altceva. Are vreo legătură cu frizura unora dintre frații asiatici?!... Oricum, mi-a amintit de legendele cu arici pe care le citeam în copilărie. La cum se strecoară el pe lângă gard, se vede că are niște planuri ascunse, dar însemnate. O să-ți las aici și pe unde m-am poticnit. În strofa a doua am simțit nevoia de mai multă claritate (de niște virgule sau de o reformulare), în special când am ajuns la ...potecile spre nepal. Apoi, cum anume se uită mongolia peste buricul chinei? Aici mi-ar fi plăcut să fie exprimat cum. E ca și cum mi-ai arăta ceva, mă uit și nu văd, așa că mă simt forțată să-mi imaginez cum s-ar putea uita. Mi-am regăsit tigrul / amur aici la tine. Câteva pasaje mi-au stârnit râsul așa că am lăsat un semn. Ar fi multe de spus. O întrebare: ce parte a corpului asiei te-a inspirat mai mult? | |
| = da | marian vasile [03.Jan.10 18:23] |
| puternică forță imagistică. place ochiului secret. considerațiuni, M.A fie-mi pemis: mi se pare un mic abuz de nume de țări, locuri, etc | |
| = dan mihut-globe trotter | Nache Mamier Angela [03.Jan.10 19:31] |
| un poem inteligent,mondialist,o "invitation au voyage" plina de umor si spiritualitate,un imaginar bogat si un inventar superior de senzatii de latitudini care ne transporta departe,"înaripati" de atâta fantezie si spleen | |
| = 北京市 | dan mihuț [05.Jan.10 17:08] |
| dorin, se poate să ai dreptate cu integrarea contextual-economică, dar dacă nu de realitate ne ciocnim și nu ne supăram pe ea, ce ne mai rămâne? monică, așa cum e precuzat sub text, prietenul mircea țuglea e un mare maestru poetic al aricilor, de aici prezența ambilor în text. voi vedea ce se poate reformula pe'acolo. iar mongolia se uita așa, ca olteanu' pe uliță, ulan bator, fi'su, e mai aplicat, a se vedea mai jos de mongolia. păi, dacă femeilor le scapă privirile mai spre india când privesc la harta, cică bărbații trag către tailanda. pe mine m-a chelnărița de la montana. hehe! marian, asta chiar nu aveam cum să ocolesc. știu, e un viciu al fostului școlar pasionat de geografie și călătorii. eu i'am zis, da' el... angela, ați fost generoasă, sper ca textul să merite aceste epitete. mulțumesc frumos! | |