| = Nu prea înțeleg... | Rodean Stefan-Cornel [03.Jan.10 23:11] |
| Domnule Filip Tănase, Eu cred că ar trebui ca la începutul fiecărui episod din acest gen de texte (înțeleg că sunt mai multe) să scrieți o notă, în care să dați câteva explicații (un fel de prolegomene), ca să înțelegem și noi despre ce este vorba. Eu am citit cu atenție textul de mai sus și nu prea m-am lămurit; de fapt nu înțeleg, este un fel de studiu ce postați aici? Despre ce? Titlurile și subtitlurile nu prea ajută, deoarece sunt formulate foarte pompos. Pe de altă parte, sunt date anumite subtitluri, care au o oarecare tentă științifică, dar, în continuare susținerea lor este de doar 2-3 fraze, relativ banale. Când spuneți "atunci" și "epocă" nu se înțelege la ce perioade vă referiți. Nu am înțeles deloc ce rost are în context fraza cu psoriazisul (de fapt și alte precizări sunt nesemnificative, în opinia mea). Amintiți de o "descriere demografică" pentru care ați muncit cu mult zel, "nu ca Eugen Barbu". Adică vreți să comparați cele câteva cuvinte scrise de dumneavoastră despre oamenii dintr-un cartier, cărora le spuneați catrene, cu opera lui Eugen Barbu? Întreb sincer și nu cu răutate, deoarece nu se înțelege clar din textul dumneavoastră (aluziile la acei "sclavi de creion" le-am înțeles, dar nu înțeleg cu ce comparați capodoperele lui Eugen Barbu). Nu mă refer acum la stilul redactării, care poate fi mult îmbunătățit, în opinia mea. Închei acest comentariu exprimându-mi admirația pentru faptul că la o vârstă "respectabilă" sunteți preocupat de calculator, de internet, de comunicare, dar faceți ceva pentru ca ceea ce scrieți să fie mai clar receptat de ceilalți, că, până la urmă acesta este scopul postării pe acest site. Cornel Rodean | |
| = sclavi de creion | Filip Tănase [10.Dec.18 14:27] |
| Domnule Ștefan Cornel Rodean, În primul rând, țin cont că ne cunoaștem de la distanță de multă vreme și că-mi place cum scrieți atât în imperiul Flacăra, cât și în Academia Agonia.net. Sincer aș fi dorit să facem comentarii împreună și iată acest moment a venit în sfârșit. Prin natura meseriei mele am făcut permanent înnoire, am utilizat strategii, ținte și texte noi, unde am lucrat altădată și asta fac și-acum. În privința stilisticii, este dreptul meu să am o linie de gândire personală, și-atâta tot. Fiecare episod și text nou le-am intercalat nu cu note, ci cu ceva mai mult , pe care le-am numit punți de adaptare, de contact și de intrare în subiect. Am avut grijă ca aceste înnoiri să nu facă șoc și le-am dat la foc mic pentru ca cititorul să intre relaxat în subiect. N-a fost ușor să combin textele științifice cu cele să zicem umoristice într-un tot unitar, pentru asta trebuie puțină dibăcie, pentru că mă refer mereu la universuri noi. Dacă ați observat, am plecat înainte de Flacăra de la aforisme, maxime , cugetări monovalente, le-am transformat în filipisme, apoi le-am eliminat și le-am transformat în scurtisime. Acolo unde am făcut așa, n-am avut nici un oponent. Cu excepția lucrării de față, toate acestea le-am adus în grupaje de structuri și cum ați văzut, în universuri comune, ca să le dau o tematică . Mai nou am ajuns la apocalipse în care intră Mica mea filozofie –timpul, inclusiv textul la care lucrez acum și în care am folosit multe jocuri de nuanțe și ținte artistice. Dacă veți urmări și lucrarea care urmează, n-o să aveți nevoie de nici o explicație de ce am avut nevoie de această înnoire. Ținta mea psoriazisul, va intra într-o simfonie mare de nuanțe, pe care o s-o înțelegeți după 2-3 pasaje noi. Nu vă grăbiți să trageți concluzii generale, pentru că nu aveți tot materialul. Volumul uriaș de muncă pentru culegerea și stocarea datelor îmi ia enorm de mult timp, n-am făcut aluzie răutăcioasă la Eugen Barbu, decât că am vrut să fac puțin umor. Dacă ați înțeles altfel, s-ar putea ca la pasajele următoare să vă schimbați părerea. Stilul meu pompos, așa cum spuneți dvs. nu l-am folosit ca să impresionez, sunt obligat de metodologie și deontologie să nu folosesc termeni urechiști sau străini de subiect. Vă rog citi-ți-mi și restul de texte care urmează. Nu am folosit termenul de „sclavi de creion” cu referire la Eugen Barbu, este o autoironie pe care-o folosesc de 20 de ani la adresa mea. Nu-i dați mai multă pondere decât merită. Cu deosebită stimă Filip Tănase | |