| + poemul meu de azi | ioana negoescu [18.Dec.09 00:24] |
| Deși mai cred că tot ce atingi se transformă în poezie, chiar dacă e decembrie și nu pot să scriu proză, oricum ar fi, acesta este cu adevărat o filă de jurnal. nu pot să stau prea departe de texte ca acestea, de ineditul unor imagini ca acestea din text. ultimul fragment este cel mai puternic, textul crește ca intensitate spre final și asta îmi place mult. cu siguranță îmi găsesc poemul în această proză confesivă atinsă de grație... | |
| = london | Monica Manolachi [18.Dec.09 13:08] |
| Amestecul de nostalgie, tristețe și umor, de realitate și fantezie, este bine proporționat. Cheia de gât și bulgăreala îmi amintesc de vremea când încă locuiam în Aleea Călinești, undeva în sudul Bucureștiului, și, în drumul de la școală spre casă, ne opream la vreun derdeluș (erau zăpezi, nu glumă, pe vremea aceea), unde uitam de noi, până ni se făcea foame. Îmi mai place cufărul cu lacrima lui Ovidiu. Aș ma scotoci în el. Îmi amintește de un poet, nu-mi mai amintesc numele, am cartea acasă, care a scris un poem La crima lui Ovidiu. Mai observ o luptă pe viață și pe moarte în ultima strofă: ninsoarea aceea cu „oase rupte” în contrast cu traiectoria avionului. | |
| = there you go again.... | Anca Roshu [18.Dec.09 13:24] |
| cohen & u2... ce mai poti zice dupa un text din asta? there you go again, scrii dintr-o suflare, mi se pare mie, sau cel putin eu mai uit sa respir, din cand in cand, atunci cand te citesc... te las cu londonul tau, in care banui c-ai ajuns deja cu tot cu cufarul-corabie scufundata... daca nu cumva te-o sufocat avionul cu mirosuri de terebentina mi-au placut rau rau :) si luminile alea ornamentale ca niste sani fara lapte... si femeile goale care nu mai stiu sa umble prin barbati abia cositi... | |
| = re | emilian valeriu pal [19.Dec.09 11:18] |
| Ioana, Monica, Anca, multumesc pentru ca ati trecut prin acest jurnal. Partea cu aeroportul e imaginatia mea. Saptamina care vine o sa fiu intr-adevar pe aeroport. Iar in noaptea dintre ani o sa beau un pahar de votca in cinstea voastra pe Mont Blanc. Cel putin asa sper. | |