| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.09 22:13] |
| Nimeni nu poate aprinde focul decât în inimă, din cerul gurii va răzbate creația, măcar un picior poetic va ajunge pe creastă odată cu tine “acolo unde drumul se termină brusc”. Însă, pînă și acolo, vitregia vieții, ca un vânt cu “dinți de vulpe polară” își bate joc de omul-poet care cu greu duce creația spre cel mai înalt punct. Este dificil de ajuns, “noapte se face între doi pași”! Însă, acest poet va învinge, va cuceri înălțimile! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [15.Dec.09 09:40] |
| "pași peste pași pășesc a om/ și peste pași un tânăr domn/ a ostenit" înălțimile de cucerit sunt în noi; mulțumesc, din nou. | |
| = vasile munteanu -??? | Nache Mamier Angela [15.Dec.09 12:44] |
| un poem care transmite o atmosfera destul de încarcata de sensuri autorul urca"o golgota" într-un timp glacial "macar o talpa sau ultimele degete vor topi gheata";"v^natul are dinti de vulpe polara"... "ariciul" de la început este "inima" si la urma(acelasi arici?!) e "udat "de vântul care urineaza pe el..."vântul urineaza pe arici si asteapta"? nu e prea clar...am putea crede ca vântul urineaza pe "inima-i un arici"de la începutul poemului...ceea ce denota un gust îndoielnic,deloc poetic... ori este o imagine voita în acest sens ,ori este o coincidenta involuntara care conduce la un efect hilar,fortat... de clarificat... | |
| = fără punct, semnele de întrebare ce ar fi? | Vasile Munteanu [15.Dec.09 13:14] |
| mărturisesc faptul că nu înțeleg (cel puțin în acest caz) cum și de ce fizologicul este hilar; iar, când acesta are o motivație rațională și/sau naturală (satisfacerea unei alte necesități), este o dovadă certă de inteligență); ați privit vreodată o vulpe "abordând" un arici? nu știu de ce înclin să cred că nu, dar admit că mă pot înșela; nu acord acestui lucru o importanță mai mare decât are în realitate, voiam numai să subliniez că nu este suficient să abordăm o "trăire specifică" (mă refer mai ales la mediu) exclusiv din punct de vedere teoretic. a, că este posibil ca presupusul meu gust poetic să fie îndoielnic, asta pot accepta oricând; dar nici aici nu am înțeles: îndoielnic în raport cu ce? cu cine? și de ce? oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |