| = haios de tot cățelul :) | gena gurau [03.Nov.09 18:36] |
| călin, încearcă te rog să procedezi ca data trecută: subtitrează-le. no ofense, dar inflexiunea aproape neschimbată a vocii cred că fură ceva din ce ar trebui să ajungă la noi. nu am verificat și nu vreau să gafez: aceste poeme sunt deja postate? pentru că tendința imediată este să le vezi cu ochii, în timp ce le asculți. ..sau nu neapărat. | |
| = Actrița | Călin Sămărghițan [03.Nov.09 19:02] |
| Mulțumesc Gena, mi-am dat seama că unele cuvinte nu sunt bine articulate și nu se înțeleg pe deplin, dar sunt poezii postate aici și mi-am spus că nu mai are rost să le aștern în subtitrare, mai ales ca să nu distrag atenția de la... da, de la actrița principală a acestui filmuleț. | |
| = clip | Dana Stefan [03.Nov.09 20:42] |
| in primul rand tin sa-ti spun ca ai o frumusete de caine. acum: exista in genul pe care il abordezi, doua registre ce trebuiesc sa dea un tot. si, pentru ca e vorba in primul rand de vizual ca tehnica de reprezentare, te sfatuiesc, daca imi permiti, sa gandesti spatiul vizual cape o compozitie in sine, in care sa se aseze apoi poemele citite ca elemente parte din vizual. in exercitiul de fata esti tentat, ca spectator, sa urmaresti giumbuslucurile dragalaseniei acestuia de animal, ce te sustrage in foarte mare masura de la lectura pe care o oferi spre ascultare. incearca deci si variante in care sa te fixezi pe un cadru restrans, insa organizat din punctul de vedere al compozitiei: un detaliu al incaperii,un detaliu anatomic poate, o filtrare a luminii prin sticla, un aranjament minimal al citorva obiecte care sa aiba insa neaparat o corespondenta cu cele citite, intelegi cum spun, calin? cu alte cuvinte, lucreaza spatiul in care asezi poezia dupa ce ai in minte perfect ceea ce vrei sa transmiti prin poezie, ca pe o extensie a versurilor. gindeste spatiul compozitional.lucreaza-l ca pe o fila cu valente estetice, picturale sau decorative. ma folosesc de ocazie acum sa-ti spun ca ma bucur alaturi de tine. catelusa e o minune.:) Linea | |
| = Bineînțeles | Călin Sămărghițan [03.Nov.09 20:57] |
| Da, Dana înțeleg ce spui și ai perfectă dreptate. Știam că va distrage. Ca un estet prin excelență al imaginii, așa cum te percep eu, mi-e clar că trebuie să te ascult. Clipul nu e unitar în perspectiva a ceea ce spui, dar nici nu a intenționat a fi. Nici măcar locul din cameră nu e unul potrivit. Păstrez sugestiile pentru filmulețe ulterioare în care să aplic rigorile amintite. Nici nu mă gândisem chiar la toate aspectele pe care le-ai menționat, dar le voi avea în vedere, iar ideile îmi sunt mai mult decât folositoare. Mulțumesc. | |
| = nimic nu e întâmplător... | ioana matei [03.Nov.09 21:57] |
| mi-au plăcut mult toate poeziile... și cea de-a șaptea...un foarte viu purtător de cuvânt al iubirii... și ...complet detașată!:)... și cu o frumusețe de câine... | |
| = Fara | Emilia Zăinel [03.Nov.09 22:06] |
| Călin poemele se găsesc în "Fardad" așa-i? Acolo le-am citit sigur;) aș avea să-ți reproșez faptul că din cauză că ai fost departe de camera video sunetul s-a răspândit în toată camera și nu prea se aud bine cuvintele. trebuia să fi mai aproape de cameră iar de Fara, saluki, ce să zic: tare frumoasă. Prietenii știu de ce! | |
| = Da, Saluki | Călin Sămărghițan [03.Nov.09 22:59] |
| Ioana, uf, cum ai văzut-o și pe cea de-a șaptea! Da, se poate spune că e acolo. Sunt impresionat de percepția ta extrasenzo. Îmi place să cred că există o legătură între cele trei personaje de acolo. Emilia, într-adevăr aparatul era mai departe, iar sunetul nu este destul de clar. Mea culpa. Nu voi putea corecta sau relua, momentul a trecut, iar crezul meu poetic stă doar în secunda care se petrece. Am adăugat sub fereastră timpul și titlurile poeziilor. "Unde nu-s" și "Praga" nu se regăsesc în volum, sunt mai noi. Iar "Îmblânzire" (prezentă în volum) cuprinde câteva fragmente scrise prin 2001-2002. Mulțumesc, fetele, pentru semn. | |
| = "Despre târziul lucrurilor" | Maria-Gabriela Dobrescu [04.Nov.09 11:07] |
| Călin, ascultând bucuria versului tău, "vom crede că nici nu suntem de pe pământ".Ferestrele astea prin care îți respirăm poezia, o ea în fața ferestrei își închide umbrela verde și... pleacă lăsând loc ultimului anotimp, fântâna săpată în palmă, ochii ovali, amintirile închipuite. Liniștea care ne cuprinde la ceas de taină e liniștea unui om despre care nu s-a scris nimic până acum sau poate că nu încă. Am privit-o pe Fara în brațele tale. E atâta poezie în jurul nostru... | |
| = Este | Călin Sămărghițan [04.Nov.09 19:17] |
| Maria, e târziu de devreme. Nici nu suntem de pe pământ, e doar o părere, iar dacă ai respirat liber aici, nu poate decât să mă bucure. Uneori poezia e și un simplu companion de seară. | |
| = nu merge in oala normala, doar in aceea subpresiune | Xiang Mateescu [12.Nov.09 12:04] |
| Cainele acela pare destul de fibros... Un caine, un mar sau un san (de femeie) se pare ca asigura succesul unui clip, conform David Ogilvy. Tot referitor la caine, se zice ca dupa un timp semnificativ de convietuire, stapanii imprumuta din fizionomia cainelui. Despre poezii: toate par neterminate, dar evident asta este vocea ta, Calin. 1. "Despre târziul lucrurilor" e solara, invingatoare, in ciuda aparentelor. O ajuta si persoana a 2a plural. 2. "Unde nu-s" mi-a placut, mai putin „Am invitat odată poezia la o cafea și acum ea nu mai vrea să plece.” care e de cand se scria asa, adica de dinainte sa ma nasc eu, Calin. 3. “Praga” e frumos si neterminat. Nu am fost acolo, nu stiu cum e, dar m-as duce. Ma deranjeaza trecerea brusca de la cadru general (versul 1) la ceva foarte particular (versul 2) 4. “Îmblânzire” e pur si simplu o poezie de duzina 5. “Cele o mie de lucruri” poate ca merge. E o confesiune delicata, dar parca ii lipseste ceva (promit ca e ultima oara cand mai spun asta, e deja destul) 6. “Voi înota cu delfini” dintr-un titlu frumos, deja cu versul 2 strici totul, Calin. Totul! | |
| = Dar dacă-i sub presiune, nu fâsâie? | Călin Sămărghițan [12.Nov.09 12:32] |
| Mă bucură trecerea, mulțumesc pentru opinii. Interesant că spui "neterminate", sunt foarte de acord dintr-o anume perspectivă. (Poezia nu trebuie să se termine și ar fi ideal ca nici măcar atunci când autorul da. Deci pentru mine e un compliment.) Simt nevoia să fac doar o precizare, la "Praga": versul doi nu e atât de "particular" pe cât pare. Pentru a înțelege pe deplin ce ai vrut să spui va trebui să te citesc atent ca să-mi dau seama de modalitățile receptării tale personale. Poate am să las și niște semne, recunosc, oarecum încântat de un cititor pe care îmi place să-l consider exotic (dacă nu te supără). A, să nu uit, cu câinele e invers: fiecare și-l alege de fapt pe cel cu care seamănă. (În unele cazuri nu doar fizic.) | |
| = Despre "Praga" | Călin Sămărghițan [12.Nov.09 12:51] |
| Cu scuzele de rigoare. Simt că trebuie să spun ceva mai mult despre "Praga", dacă tot ai adus vorba și întrucât poezia nu apare separat la mine în pagină. (Face parte dintr-un lanț de orașe în cuvinte și imagini, realizat de Cristina Rusu și în care m-am "rătăcit" și eu.) Deci, la "Praga" în loc de "ea", s-ar putea spune foarte bine și "el", adică orașul. Dar am văzut Praga ca pe o doamnă stilată. În engleză, iarăși, s-ar putea traduce foarte bine cu "it", dar ar fi preferabil cu "she" pentru a nu se pierde intimismul ori chiar polisemia. Asta în accepțiunea în care ai putea să stai de vorbă cu un oraș. Dar cu asta nu mai e oricine de acord. | |
| = mizrab | iarina copuzaru [12.Nov.09 17:19] |
| Mie îmi plac poemele și, deopotrivă, cadrul în care sunt recitate. Felicitări. În timp ce ascultam, îmi imaginam un fundal chitaristic -poate Lee Ritenour cu "Mizrab". | |
| = cu vers de... | Călin Sămărghițan [13.Nov.09 01:36] |
| Iarină cu vers de hermină, până la urmă sunt foarte personale atât cadrul cât și poezia. Mă bucur că-ți plac. Și mie. Să știi că te-am ascultat acolo pe linkul pe care ni l-ai trimis și l-am păstrat. Însă chitara mea zace portocaliu în colțul camerei și uneori se uită lung la mine. Dar atât. | |