| = Salut | Valeria Haș [17.Oct.09 01:46] |
| Recunosc - inițial, mi-ai fost antipatică(nu tu, personajul)...nuș' de ce, poate prea multe paranteze, cam multe suspensii, mici stângăcii. De cum ai început să te îmbraci însă, am reușit "să te văd", ritmul s-a schimbat, totul a devenit firesc, culminând cu acea ghiftuire și învălmășeală funebră, bine completate în planul doi, cel al gîndurilor tale. Mi-a plăcut și râsu'-plânsu' pe care l-ai folosit din ce în ce mai sigură pe tine. Ai niște imagini foarte bune: "...am aruncat o privire de zaruri", "...cred că mai degrabă ni se ștergeau nouă urmele spumoase de melci de pe asfalt", "Câteva păcate gramul" Mi-a plăcut, mai trec | |
| = Multumesc! | Monica Harhas [17.Oct.09 14:20] |
| Textul pare la suprafata naiv si superficial, aproape scris in joaca. Insa dincolo de cuvinte cred ca se poate simte mai mult... | |
| = un text plăcut | mihai traista [17.Oct.09 14:48] |
| mie nu mi s-a părut naiv deloc, nici la suprafață, e scris foarte bine cu un umor aparte, un text destul de plăcut. | |
| = re | Valeria Haș [17.Oct.09 15:40] |
| În nici un caz superficial! Cel mult o naivitate simulată, dublată de o fină observație a personajelor și a conduitei acestora în circumstanța respectivă - bine conturată jalea ipocrită care, cu greu reușește să estompeze bucuria de a nu fi ei aceia întinși pe masa din "camera mare"... | |