| = sub lampa de petrol... | Teodor Dume [16.Oct.09 15:53] |
| ioana, îmi permit să las doar un semn de suflet apoi tac precum anii ascunși în spatele umbrelor... citind textul tău mi-am amintit de primii ani ai copilăriei prin care am lăsat urme. *ningea iar pâinea aceea curbată venea parcă din eternitate... ... sub lampa de petrol foamea se deschidea uneori prea tare* mulțumesc, ioana! cu sinceritate, teodor dume, | |
| + Foame ninsă, foame cu rânjet de lup | Călin Sămărghițan [16.Oct.09 15:53] |
| E excelent folosit imperfectul într-un deplin consens cu ideatica poeziei. "Pâinea curbată" parcă se vrea mușcată. "Lemn cu urme de lup" e o găselniță poetică de excepție și conferă exact doza de senzație terifiantă necesară, aproape sălbatică. Sfecla "roșcalie", altă expresie reușită, preia toată încărcătura empatică prin acea precizare "scoasă cu geamăt din câmp". E "enormă" la fel cu "foamea" care completează semantic mesajul. Există o puternică trăire interioară în spatele versurilor, credibil redată poetic, intuitiv. Remarc și "ningea de nu știam să adorm", trădează o caldă atmosferă casnică unde somnul devine refugiu. Laud de-a dreptul finalul acela "picurat" al sfeclei, complementar gastronomic necesar pentru a ucide foamea. Sesizez totodată o tendință de coborâre înspre o resemnare blând asumată. Chiar rima de acolo, plus scurta repetiție mi se par de mare efect. Titlul în germană îmi pare ca o notă de ușoară poveste, dar cred că mergea și în românește. | |
| = Da | Liviu-Ioan Muresan [16.Oct.09 16:42] |
| poezie de mare finețe, exprimare caldă ce topește ninsoarea, remarca pe care a făcut-o Călin în comentariu e pertinentă chiar acoperă o mare parte din ceea ce gîndeam despre poem. Frumos. LIM. | |
| = ioana -frumos | Nache Mamier Angela [16.Oct.09 17:45] |
| multe cuvinte si imagini inedite "amintirile din copilarie" ale ioanei si mai ales "prea plinul" si poate "nemarturisitul" (în raport cu mama )sunt directii bogate,inspirate,originale si mai ales derutante de talent | |
| = Elaganță | Mahmoud Djamal [16.Oct.09 17:58] |
| un poem cursiv, dictat, necautat, asa cum spune Angela. Ai scos azi cu ciutura de aur apa limpede a copilariei tale. Frumos,bravo | |
| = mișcător | Danut Gradinaru [16.Oct.09 18:30] |
| un tablou deschis ce vorbește cursiv prin culorile sale, " picurând " " picurând " emoții profunde. Felicitări Jo! | |
| = Frumos pentru că e frumos | Ioan Jorz [16.Oct.09 19:04] |
| Da, un poem fără prea multe fasoane, care e frumos pentru că e frumos. Pe mine chiar m-a emoționat, mi-a trezit dorul de sobă și foc cu lemne. Preferatele mele: "sub lampa de petrol foamea se deschidea uneori prea tare" Cu amiciție, Ioan J P.S. Aș fi vorbit despre metaforă și simbol de nu-mi era teamă că risipesc farmecul. | |
| = semn de salut.. | Lesenciuc Teodor [16.Oct.09 19:15] |
| Da-mi voie sa te salut si eu, "ningea de nu știam să adorm" acesta e versul meu preferat. nu ma intind cu comm-ul ca au facut-o altii mai abili. felicitari. | |
| = Cuvinte poem | nicolae tomescu [16.Oct.09 19:30] |
| venite din suflet. Și cred că sufletul este același, ca cel din copilărie, ori ce vârstă am avea. Aproape fiecare vers m-a emoționat | |
| = . | iarina copuzaru [16.Oct.09 20:17] |
| Gerunziul picură ideea repetiției copilăriei prin amintirea poatei. Poemul e întreg și curbat (spre aceste senzații inedite), ca o pîine venită din eternitate. Frumos. | |
| = ? | Nicolae Popovici [16.Oct.09 22:07] |
| de ce oare ne fascinează poemele acestea cu imagini care au dispărut în zilele noastre. focul, sărăcia, tristețea, frigul, sfecla picurând și lampa... chestii din ce în ce mai arhaice... emoționant text. felicitări autoarei. | |
| = Danke! | Ioana Geier [16.Oct.09 22:19] |
| Ati fost generosi cu mine astazi! Va multumesc tuturor pentru citirea si semnele lasate la acest poem, pentru stelele de deasupra sfeclei roscalii! Ioana | |
| = "ningea de nu știam să adorm" | silvia caloianu [18.Oct.09 08:51] |
| am citit-recitit. m-a impresionat... | |
| = din iarna mainilor mele | florian stoian -silișteanu [18.Oct.09 11:41] |
| incerc sa bat din palme si nu prea am curaj e un poem scris si ce e scris ramane scris.cum din iarna mainilor mele incerc sa ating cu emotie. | |
| = superb | Alina Manole [20.Oct.09 10:28] |
| Un poem ca o amintire coplesitoare, la care vrei mereu si mereu sa te reintorci, nu pentru ca e frumoasa, ci pentru ca iti umple sufletul intreg. | |
| = Multumesc! | Ioana Geier [20.Oct.09 17:53] |
| Silvia, Florian, Sebastian si Alina, va multumesc! Sper sa ne mai citim. JO | |
| = o inspiratie noua? | Anni- Lorei Mainka [21.Oct.09 12:24] |
| V-am citit destul de multe poezii si texte - mai sus ati deschis o noua fila in stilul si temele dvs.? Interesant. | |
| = Moartea căprioarei | Cătălin Al DOAMNEI [22.Oct.09 06:54] |
| senzația abisală a foamei labișiene din Moartea căprioarei? | |
| = Re. Anni-Lorei § Catalin | Ioana Geier [22.Oct.09 17:59] |
| Anni-Lorei, Catalin, va multumesc pentru semnele lasate...Sa zicem ca asa m-a indemnat pe mine sa scriu, un inger redesteptat... Sper sa ne mai auzim. JO | |
| = * | Mâncu Gabriela [25.Oct.09 23:55] |
| un text care m-a miscat profund! un discurs sigur si neimpopotonat inutil care te misca, iti transmite o stare! "ningea de nu știam să adorm" bravo! placut mult! mai trec | |
| = Pro domo | Valeriu Dinca [27.Oct.09 05:56] |
| Da, aș avea să spun și eu ceva-mă bucur la gândul că faceți un pro domo pentru o poezie care se va fi uitat. Labiș? Doar un iz, atunci când rățoiul trăiește,iar ea,mama, rotește mielul cu urme de lup. Foamea? Ne va învăța să înghițim cât de curând și poezia mare, cu toată reticența. Felicitări! | |
| = pâinea noastră cea de toate zilele | viorel gongu [10.Dec.18 14:27] |
Doamnă dragă, starea ce te-a cuprins atunci cind te-ai scris, m-a făcut să fiu sigur că emoția ce ai trăit-o a fost simțită de mulți, chiar și de cei care doar au citit și nu au scris nimic drept comentariu. În țigănia din Țăndărei există și acum "rând" la pâine. Srăbunica, la fel cu vecinele ei, la șapte zile o dată, cocea la "cuptior" acea pâine curbă, trasă în tingiri de aramă, pentru toate cele șapte familii din rând. Aburii acelei pâini, alături de vâlvătaia paielor ce răzbătea pe lângă tabla ce astupa cuptorul de pământ, au fost călăuzite de tine ,azi, ca un baston alb, către cel căruia i-au rămas mai multe amintiri decât vise. Sărutmâna, Doamnă! | |
| = un text lovit in aripa | Dorian Duma [27.Oct.09 16:47] |
| Un poem slab. Ultimele doua versuri, starnesc rasul. Picurand/picurand. E un robinet pe undeva, uitat deschis. Sau picura sfecla (asa se intelege din topica cuvintelor) Sfecla aceea roscalie... Ce inseamna roscalie? "ningea/iar pâinea aceea curbată/venea parcă din eternitate"... Se poate versuri mai lesinate ca astea si mai fleoscaite? Intregul poem e caznit cu versuri anemice de felul: "foamea se deschidea uneori prea tare" sau "ningea de nu știam să adorm" Eu nu cred ca e poezie, ci doar un textulet scremut | |
| = Alles gute ! | Loredana Elena Englisch [27.Oct.09 18:15] |
| Mie imi place foarte mult metafora deschiderii si ultima strofa dar nu inteleg finalul care, din pacate, cam distileaza esentele... cum e cu sfecla "picurand, picurand"...? Alles gute! | |
| = Dorian Duma-Expres | Ioana Geier [27.Oct.09 17:14] |
| Imi pot fi de folos cuvintele tale?! Nicidecum, asa ca ar fi bine sa nu ne mai intersectam. Succes in tot ce faci! JO | |
| = Re. | Ioana Geier [27.Oct.09 19:36] |
| Gabriela, Valeriu, Viorel, Loredana, va multumesc pentru citirea atenta si semnele lasate pe aceasta pagina de suflet. JO | |
| = Danke, Petrut! | Ioana Geier [31.Oct.09 13:13] |
| Multumesc, Petrut Parvescu, pentru trecere si semn. JO | |