| = după lacrimi...un zâmbet...ce de lacrimi!!!!! | Doina Wurm [28.Sep.09 16:00] |
Bine...facere rodul primului cules- scâncet in fașă | |
| = și iar zâmbte și iar lacrimi | Gârda Petru Ioan [10.Dec.18 14:27] |
| Toamna bobocilor - lacrimi de lapte și must din Țâța Caprei Doina, contribui și eu la buna creștere a primului cules... | |
| = cum văd eu poemul tău | Cristina Rusu [28.Sep.09 23:30] |
| ai avut o stare de spirit tare bună dacă ai scris așa poem. planurile se îmbină foarte bine. îmi place primul vers pentru că e simplu și arată clar acțiunea. expresia toamnei este bine redată chiar din primul vers. faptul că ai adus un copil în imagine iar este bine, așează locul copilului într-un context bun, luminos, deschis. băiatul nu este aici un simplu lucrător sau un băiat care trece pe drum și observă strugurii din vie, el este un băiat care a stat poate zi de zi să vadă această vie cum a crescut și a dat rod. via are pentru el o semnificație aparte, posibil asocierea cu munca tatălui. tatăl vine în fiecare zi și păzește via, de acolo sunt banii pentru întreținerea casei. via depășește contextul unei simple podgorii, rolul ei este vital pentru o familie. poate că și bucuria copilului este în armonie cu natura. libertatea lui de mișcare și aerul curat îl face să iubească această vie și să o vadă printr-o formă de atașament. imaginea unei vițe de vie care se întinde pe o mare suprafață aduce un tonus pozitiv și chiar are un efect extraordinar pentru suflet. ce mi-a mai atras atenția în acest poem este masculinul și femininul. două genuri masculine atrase de un gen feminin. doi băieți, unul mai mare și altul mai mic ce petrec mult timp lîngă vița de vie. poate fi considerată ca o mamă sau ca o soră mai mare. nu știu de ce m-am gîndit așa departe dar efectul masculin - feminin dă o altă nuanță deosebită acestui poem haiku. copilul plînge. lacrimile pot fi boabe de struguri. el poate să plîngă pentru că via pe care o îndrăgește își pierde din farmec. ea nu va mai fi plină de rod, bogată ci doar pregătită de iarna care o va sluți. copilul plînge pentru că nu înțelege această taină a naturii, el își dorește ca lucrurile să rămână așa bune și frumoase. oare tatăl său va mai avea ce păzi după ce via va fi culeasă? este și o teamă împletită cu tristețea că lucrurile nu pot avea o formă fixă, starea de armonie și pace și liniște din casă poate dispărea atunci când via nu va mai fi plină de rod. bucuria se transformă în tristețe și acel loc nu va mai fi pentru el un loc în care să își petreacă cel mai frumos timp. dispare și siguranța, copilul trece prin niște stări din care nu poate înțelege decît că mîine nu va mai avea ce pune pe masă acasă. interesant este că tatăl nu suferă. poetul nu vrea să arate că tatăl se frămîntă pentru ziua de mîine. via poate fi comparată cu inocența. sigur că tatăl se gîndește ce va fi mîine dar nu are aceleași sentimente ca ale copilului, deși este atașat de această vie tocmai prin ochii fiului. acest poem haiku nu este bogat in expresii care să ducă cititorul spre starea de reverie ci chiar îl trezește și îl așează în realitate. copilul nu plînge fals, nu poate face nimic fals pentru că în inima lui nu este falsitate. bineînțeles că acest ultim vers poate fi interpretat de orice cititor așa cum dorește. acel plîns te lasă cu multe întrebări de final de poem. luînd ca și cadru natural vița de vie culeasă nu mai are acel aspect plăcut. fiecare dintre noi se gîndește la o viță de vie și și-o imaginează în fața ochilor cînd este bogată, plină de poamă. nu este un haiku care să scoată în evidență cel mai mult acest cadru natural ci mai degrabă sentimentul uman, starea interioară a unui copil îndrăgostit de un colțișor de viță. mi-a plăcut mult acest poem. bia | |
| + excelent | Călin Sămărghițan [28.Sep.09 23:46] |
| M-a dat gata comentariul Cristinei, și cred că în multe privințe este o lecție de a înțelege un haiku. Pe mine m-a frapat contrastul dintre primul vers - prin excelență dinamic, cu celelalte două - descriptive. Sentimentul familial l-am simțit și eu, iar lacrimile din ochi le-am perceput ca pe un regret de pierdere a "pardisului". Wabi-sabi este copleșitor: simplitatea expresiei e dezarmantă, iar dezolarea și tristețea sunt foarte pregnante. Există totodată un sentiment de izolare, de unicitate și irepetabilitate a întâmplării, a scenei. Apăsarea timpului este și ea foarte bine reprezentată. Cred că e un bun exemplu de haiku perfect. | |
| = Binecuvântare | Doina Wurm [29.Sep.09 03:10] |
Mir de nard pe rod- busuioc și tămâie-n vin de-mpărtășanie | |
| = Frumos | Vali Slavu [29.Sep.09 06:41] |
| Nelu, Felicitări pentru acest haiku și pentru steaua primită! Cristina, comentariul tău chiar a fost pentru mine o lecție -cum spunea Călin Sămărghițan- pentru a înțelege un haiku. Și acum fug repede, că altfel poate mă apucă și pe mine "boala" haikuurilor și "bolile" astea sunt cam incurabile. | |
| = Bia, ești extraordinară! | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 08:01] |
| Ai văzut în acest poem aprope tot ce am încercat să pun și mai mult decât atât :). Cum m+am gândit eu: Tatăl paznic este la vie ziua și noaptea, din momentul în care dau în pârg primii struguri. Băiatul vine zilnic să îi aducă mâncare. Siguranța copilului mărișor este dată în primul rând de prezența tatălui. În acest caz este mai mult. Tatăl este cel care stăpânul absolut al viei, iar în spatele lui, copilul este stăpânul universului. Are sentimentul că via este acolo pentru el. El are acces la cei mai buni struguri, câinii îi sunt prieteni și sunt dușmanii tuturor celor care ar putea să-l tulbure. Rămâne aici toată dupăamiaza și, uneori, chiar noaptea. Așa cum spui, el nu realizează efemeritatea acestei stări de lucruri. În ziua culesului, vin acești barbari care calcă, taie, rup distrug colțul acela de rai. Nu țipă, nu urlă, nu bate din picioare, pentru că a fost pregătit de ieri. Dar cum să-mi stăpânesc lacrimile? | |
| = Călin Sămărghițan | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 08:15] |
| Mă bucur că acest mic poem ți-a mers la inimă și îți mulțumesc pentru acea steluță ca o viță de vie, extrem de încurajatoare. În timp ce culegătorii țipă, cântă, se hârjonesc, fac glume, băiatul paznicului îi privește cu ciudă, cu neputință, cu resemnare. Iată o cumplită lecție de viață. Este fantastic să vezi că ai transmis atâtea sentimente cu atât de puține cuvinte, fapt ce vorbește despre puterea acestui tip de poem. | |
| = via culeasă | Florentina-Loredana Dănilă [29.Sep.09 08:28] |
| Da, este un haiku frumos și impresionant. De altfel, el a atras și atenția juriului de la Romanian Kukai. Felicitări! Voi spune însă că primul vers mi-ar fi sunat mai bine astfel: via culeasă. Și nu cred că sensul/ mesajul ar fi fost schimbat. | |
| = Vali | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 09:27] |
| Te va prinde sigur această "gripă japoneză", întradevăr incurabilă. Dar ca orice boală, îți va deschide orizonturi nebănuite. Nu merită? | |
| = Ecce Poesis haikuensis! | Călin Sămărghițan [29.Sep.09 09:54] |
| Eu mă bucur în primul rând pentru autor și reușita lui, dar pe de altă parte este un bun exemplu despre puterea de sugestie pe care o poate avea acest gen de poezie (mai ales prin faptul că ocolește metafora), pentru cei care cred că e ușor să scrii un haiku, sau, mai bine zis, să transmiți o atât de puternică trăire interioară prin doar câteva cuvinte. Prin regulile lui, se pare că haiku-ul rămâne genul poetic prin excelență care reușește să păstreze, în plaja poeziei de azi, admirabila putere a cuvintelor de a conferi cititorului plinul de sens al stărilor sufletești autentice. În mod absolut, o stea merită și comentariul Cristinei Rusu care depășește orice așteptare și care desfășoară întregul film, confirmat de altfel și de către autor. Foarte mulți astăzi ridiculizează poezia scurtă și foarte scurtă, dar, iată giuvaeruri! Felicitări, Petru Ioan, odată cu toată admirația mea. | |
| = Karumi | Magdalena Dale [29.Sep.09 12:34] |
| Frumusețea unui haiku stă tocmai în multiplele interpretări pe care le poate avea. La cenaclu SRH tocmai asta am învățat, cu cat un haiku are mai multe interpretări cu atât este mai bun. Kigo este clar formulat, fiind vremea culesului de vie. Băiatul paznicului este obișnuit să se joace în timp ce tatăl său păzește via, dar nu are voie să se atingă de struguri, dar el ca orice copil păstrează în sufletul lui vie speranța că într-o zi va gusta din struguri. Acum când rodul viei este deja în coșuri, copilul își vede năruită această speranța. Poate un wabi sabi, o frumusețe neîmplinită a lucrurilor, sau poate doar wabi (melancolie, dezolare). Dacă ar fi să enunțăm categoriile estetice ale haiku-ului cred că acestui haiku se încadrează și la ryuko (efemeritate) deoarece rodul viei este ceva trecător. Este un contrast aici între rodul viei împlinit și copilul care începe să cunoască viața. Ceva se sfârșește în timp ce altceva tocmai începe să crească. Cred că pot rezuma într-un singur cuvânt ceea ce caracterizează acest haiku: karumi (eleganță, naturalețe). Felicitări autorului! Magdalena Dale | |
| = Băiatul cu lacrimi în ochi | Virginia Popescu [29.Sep.09 13:19] |
| După atâtea comentarii elogioase și fundamentate este greu să mai spui ceva deosebit. O să încerc totuși ca fiică de podgoreni de pe meleagurile Moldovei să zic și eu ceva: se spune că via lăcrimează când i se taie corzile primăvara. Toamna ea își dăruiește roadele celor care au muncit și au îngrijit-o. Poate că în lacrimile acestui copil sunt și cele ale viei care nu a reușit să-i dăruiască nimic. Un haiku impresionant care și-a meritat din plin locul pe podium. Felicitări Petru Ioan Gârda pentru stea, pentru premiu și la mai mare! | |
| = Florentina | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 13:42] |
| “Via culeasa” ar indica surpriza copilului care descopera dintrodata disparitia raiului de pana ieri. Da, imaginea este interesanta, dar putin diferita de cea vazuta de mine. Eu il vad pe pusti avand mana tatalui pe umar si privind neputincios la culegatorii veseli. Multumesc! | |
| = Magdalena Dale | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 14:50] |
| Iata inca o interpretare posibila: Cat timp a fost paznic la vie, tata n-a prea putut sa dea pe-acasa. Baiatul, golanas, s-a putut zbengui in voie, mama neavand prea multa putere asupra lui. Si iata ca dintrodata se intoarce roata :) Iti multumesc pentru comentariu. El arata rabdare, competenta, intelepciune. Nelu Garda | |
| = Virginia | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 16:53] |
| Iată încă o interpretare interesantă. Adevărul că viața noastră cam stă sub seb semnul lacrimei. ("Noi, ce suntem fii lacrimilor Tale"). Adevărul e că vița e cu adevărat vie până la cules. Apoi se... reculege, iar primăvara învie. Poate că anul viitor tata va fi din nou angajat ca paznic și băiatul va intra din nou în paradisul acum pierdut. Întotdeauna mai există o speranță. Poate că și Dincolo, cine știe? | |
| = Mugur de veghe | Ion Rășinaru [29.Sep.09 19:21] |
| La sfârșitul unui ciclu de viață se întrezărește începutul unui nou ciclu. În coarda uscată a viței de vie adastă un mugur, el se numește mugur de somn, mugur de veghe sau ochiul orb. Tristețea din bobul de lacrimă ascunde în spatele ei speranța. Via culeasă - în bobul de lacrimă mugur de veghe | |
| = Corectare la comentariul "Virginia" | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 20:29] |
| Adevărul este că viața noastră cam stă sub seb semnul lacrimei. Scuze. | |
| = Re - Mugur de veghe | Gârda Petru Ioan [29.Sep.09 20:59] |
| "Moartea succede vieții, viața succede la moarte", cum spunea Eminescu. Via culeasă - în crame subterane vinul vieții | |
| = Mult s-a spus și se mai poate. | Dely Cristian Marian [30.Sep.09 11:00] |
| Am citit aici interpretări complexe și-am să mă rezum la una mai simplă care poate fi așa: Un copil pofticios căruia nu i-a fost îngăduit să se înfrupte din roadele viei privește dezamăgit cum oamenii aceia rup ciorchinii rând pe rând iar tatăl lui le permite. Se mai pot face și altfe de interpretări mai optimiste luând ca posibilitate: lacrimi de bucurie. cu plăcerea lecturii, | |
| = Cristian | Gârda Petru Ioan [30.Sep.09 13:47] |
| Cu bucuria inpartasirii unor idei si simtiri, vin cu inca o interpretare (optimista). Tatal, avand si alte treburi, il lasa adesea pe baiat in locul lui, activitate extrem de stresanta pentru un copil. Lacrimile sunt asadar de bucurie ca a scapat de o asemenea corvoada :) Nelu Garda | |
| = semn de apreciere | Doru Emanuel Iconar [30.Sep.09 16:44] |
| Un poem care a meritat pe deplin locul câștigat. Îl apreciez cu atât mai mult cu cât atmosfera nu mi-e străină, mi-e ușor să mă pun în locul băiatului. Stupina noastră este înconjurată de o frumoasă viță de vie. Felicitări pentru steluța primită. Doru Emanuel | |
| = Doru Emanuel | Gârda Petru Ioan [30.Sep.09 18:04] |
| Face mult pentru mine un semn de apreciere de la un tânăr genial. Mulțumesc. Te citesc cu plăcere și mă minunez nu numai de talentul tău dar și de tenacitatea ta. Să ai o așa operă la 15 ani! Bine-ar fi pentru viitorul acestui popor să aibă mulți tineri ca tine. Cu admirație, Nelu Gârda | |