| = ușurel, ușurel cu panica pe scară! | Adrian Firica [05.Aug.09 14:28] |
| scaunul meu cu cinci rotile a fost impresionat, chiar s-a plimbat puțin. s-a oprit când a dat cu ochii peste cele două versuri: - "unii vind acolo lacrimi la kilogram"; - "dar vrăbiile se adun pe pervazul meu (cer o dovadă?)". mi-a recomandat să-mi vin în fire: poate că au sărit de printr-un blog! | |
| = . | ștefan ciobanu [05.Aug.09 14:50] |
| : wow daca venea tornada? cateva diacritice lipsa plus ca eu as pune-o la personale. /dar vrăbiile se adun pe pervazul meu (cer o dovadă?)/typos ''mafia vântului'' nu merge in poezia aceasta. | |
| = haideți și voi în excursie | Mihai Constantin [05.Aug.09 17:36] |
5 august (într-adevăr) 2009 ORL Prânzului maestrul lucrează desenează de zor (stretch-uiește linii într-o secțiune, încearcă să cloneze proprietățile unor hașuri and so on) cu pizza de azi în stomac și stomacul încă serios afectat de cele 2 exprimări f. violente ale pizzei de ieri ieșind din același stomac, în timp ce maestrul transpirat & cu climatizarea dată la maxim se tăvălea (tot cam pe la ora asta) pe jos maestrul dintr-o dată sesizează o ușoară mișcare a biroului său (și dânsul - de altfel - destul de șubrezit de la atâta frecare de maus) și își închipuie sau îi place să își închipuie că și asta ca și pizza aruncată - cum spuneam - în 2 reprize (succesive cam la 30 min. una de alta) se datorează aceluiași factor verde, amestecat în exces cu prea puțin tutun de cineva (nu spun cine) ieri cam tot pe la ORL Prânzului | |
| = traisca cutremurul! | Traian Rotărescu [05.Aug.09 23:44] |
| In sfarsit, te recunosc, dincolo de "produsele" avantgardei. E prima data cand identific o sinceritate individualizanta a discursului (stii doarca te-am tot taxat pana acum referitor la epigonismul mult prea evident, in perceptia mea) Dintr-o data "ai coborat printre noi", te-ai afirmat. Asadar, se poate! :) | |
| = parere | Leonard Ancuta [06.Aug.09 03:28] |
| eu cu mafia vantului. insulele se puteau exploata mai bine. am citit: un caine face o groapa de usturoi... muzica aleasa nu-mi place. ochelarii ro de asemenea. doar acadelele rezista in final. | |
| = Sinceritate individualizantă a discursului... | Yigru Zeltil [06.Aug.09 12:53] |
| Mie mi se pare poezia asta tot avangardistă, într-un fel. Cred că seamănă mult cu "Comentarii la viața cotidiană a păsărilor" al lui Gellu Naum, un pic prea mult pe alocuri. Dar asta pentru că mi-a intrat în reflex... | |
| = Poem de "catifea" | razvan rachieriu [06.Aug.09 14:01] |
| Cei dependenți de tristețe, cumpără “lacrimi la kilogram”, cu care se spală pe fața mânjită cu mâzga obsesiilor morbide, în timp ce cei dependenți de prostie își pun ochelarii inepțiilor prin care văd deformat realitatea. Poezia cutremură spațiile flexibile ale unui poem de “catifea”. | |