| = frumos! | Măjeri Andrei Tiberiu [02.Aug.09 00:35] |
| imi place cum scrii! captivant si interesant+sincer! astept continuarea! cu prietenie, andrei | |
| = toaleta | Dorian Duma [02.Aug.09 04:23] |
| Nu! Gresesti, Victor. Nu e de continuat, cel putin nu in maniera in care ai inceput. E plictisitor, atata iti spun. Textul trebuie sa te prinda imediat, ori pe mine nu m-a prins pana la sfarsit. Ce-i aia prilej de-ncruntaturi? Cine da peste expresia asta arunca textul si nu se mai intoarce. In dialoguri, daca repeti mereu aceleasi cuvinte, pare un vocabular saracacios. „Cât de înalți?” „Până peste cap de înalți." "Avea o lopată lată, de lemn", lopetile de curatat zapada ar trebui sa fie late, mai bine spuneai ca e rosie cu dungulite, macar ma surprindeai cu ceva. Limbajul aproape regionalist, sau simplu, cautat, e chiar cautat si nu functioneaza cand alaturi boscorodeala de toaleta. | |
| = RE | Victor Potra [02.Aug.09 12:28] |
| Andrei, mulțumesc pentru semn. Dorian, o apropiere critică de text e întotdeauna utilă. Am doar 3 contra-observații. Repetiția în dialog, cu scopul sugestiei unei legături puternice între personaje, e o tehnică brevetată de mult. Amestecul de limbaj, de lumi și obiceiuri, e chiar una dintre mizele textului. E vorba de o primă generație mutată de la țară la oraș. Din acest punct de vedere autenticitatea e garantată de propria-mi memorie. Toaletă și boscorodeală au "locuit" foarte bine împreună între anii 45 și 75, în căsuțele de pe la marginea Bucureștiului. Redundanța lopată de zăpadă - lată, (care nu este singura din text, de altfel) are un obiectiv precis: o vizualizare ușoară pentru o generație care habar nu are ce-i aia nămeți de doi metri. Experimentul de mai sus încearcă să ipostazieze niște vremuri apuse, cu tot cu limbaj, context obiectual etc. Desigur că voi rafina stilul, dar deocamdată încerc să evit tehnicile de scriere care m-ar îndruma în altă direcție decât doresc să merg. Dar voi reflecta, desigur, asupra punctărilor tale, pentru care îți mulțumesc. Victor | |
| = pe fugă și eu | Doru Emanuel Iconar [02.Aug.09 13:49] |
| Victor, Tehnica spre care te îndrepți îmi place, dacă corect am sesizat, o folosesc și eu la textele postate pe alte site-uri, încă mai abruptă decât aici. Și mie mi se pare că ai scris textul pe fugă, „experiment” cum îl etichetezi chiar tu, fără să-l revezi, ai bucăți de proză mult mai bune. Printre scăpări, „o felie cu gem de prune, îndelung pritocite”? gem din prune îndelung pritocite. Întreb și eu. „lopată de zăpadă - lată”: ai dreptate, sunt unul din tinerii care habar nu are de nămeții de doi metrii; toaletă: nu cred că l-am auzit de două ori în viață. Portretul bunicilor este foarte bun. L-am recitit. Aștept continuarea. Do ru Emanuel | |
| = D-le Potra, întotdeauna... | Emil Iliescu [02.Aug.09 16:46] |
| D-le Potra, întotdeauna aceste amintiri sunt ascunse atât de bine în suflet, încât atunci când le redai respirația par că se întâmplă simultan cu scriitura. Fâșiile astea de timp mirific pot croi îmbrăcămintea de aur a amintirilor. Parfumul, gustul lor, amestecat cu bunătățile culinare cu care orice bunică își răsfață nepoții, alcătuiesc partea cea mai trainică a existenței noastre. Fiindcă este una curată, sinceră, inocentă. Cu care, din păcate, nu ne vom mai putea reîntâlni niciodată. Decât, poate, în scris... Un text alert, real, sensibil. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = RE 2 | Victor Potra [02.Aug.09 18:02] |
| Doru Emanuel Mulțumesc pentru semnalări. Într-adevăr, gemul era "pritocit"... :) Am să corectez când zăresc un editor on-line, să poată să-l re-aprobe. Tehnica asta mai așezată, descriptivă, a memoriilor "pastelate", încerc să o dezvolt în paralel cu cea a scrierilor alerte, care îmi sunt cumva naturale. Nu aș vrea să mă cantonez într-un singur stil. La bună recitire. Domnule Emil Iliescu Vă mulțumesc pentru sublinierea valorii personale a subiectului ales. Vom vedea dacă scriitura va fi până la urmă pe măsura intensității sentimentului pe care doresc să-l transmit. Cu aceeași prietenie din totdeauna. Victor Potra | |
| = sentiment | Lesenciuc Teodor [06.Aug.09 18:01] |
| Mi se pare o compunere pentru scoala. Scrisa binisor, cu sentiment, dar fara puncte caracteristice. Poate fi oricine in povestea ta, orice copil, orice poveste la oras cu oameni de la tara. Ma uit acum sa vad celalalt stil amintit de tine.. L.T. | |
| = Teodor | Victor Potra [06.Aug.09 18:37] |
| Problema este că am postat doar un fragment de text, trama urmează se se constituie in continuare. Meteahna asta de a posta fragmente pentru a testa reactia e greu de alungat, prietenii mi-o reprosează mereu, si pe buna dreptate... :) Dar in acest caz specific ma interesa feedback-ul pe stil, care nu este in nota mea de pana acum. In fine, voi recupera la partea a doua, multumesc de semn. Victor | |
| = . | Petru Teodor [04.Sep.09 11:27] |
| mă identific și eu, cumva, pe aici. copilăria mea și nu numai se regăsește. (îmi plac textele acestea pline de amintiri; le consider pline de sâmburi; este o plăcere să crești undeva la curte, iar dacă ești departe de Bucureștiul ăsta, este și mai bine.) și mama mea are două zile de naștere - la țară așa se întâmpla, uneori, mai ales dacă erau zile geroase, înzăpezite, părintii întârziau și mai mult până declarau copilul; atunci în acte figura altfel decât în realitate. apoi, parcurgând, am trăit și cele de care nu am avut parte - bunicul meu, singurul pe care l-am apucat, vorbea peltic, umbla în cârje, era mare pehlivan (afacerist în tinerețea lui) și ducea în spate năcazuri multe din vremea războiului; îi erau dragi nepoții și se regăsea in noi; și mirosea tare a oaie și capră, de la cojoacele in care dormea; știrb și peltic, nu-l înțelegea decât tata, mai ales că vorbea repede, înghițind din cuvinte; iar bunica îl iubea tare; când o murit (s-o stins mai întâi bunica, apoi el), a tras dupa el în pământ la câțiva ani și pe cea care a avut cea mai mare dragoste și dăruire în a-l îngriji, pe fata lor (mătușa mea); cumva poate să o aibe în ceruri alături de ei. hai să nu deviem prea tare. văd ca ai început o carte aici. succes. cu plăcerea lecturii, cu zâmbet ușor nostalgic (tâmp cum ar zice alții), pt. | |
| = mulțumesc Petru | Victor Potra [08.Sep.09 19:40] |
| Petru, îți apreciez rezonanța. Faptul că textul ăsta te-a îndemnat să-ți deschizi băierile pungii cu amintiri e fix ridicarea de moral de care aveam nevoie pentru a continua textul. Mulțumesc, Victor | |
| = semn | Vali Slavu [08.Sep.09 19:49] |
| Bine zici: De continuat. Am citit cu plăcere textul. Am citit și comentariile. Justificate și unele critici. Nu toată lumea rezonează la fel cu acest tip de scriere. Mie mi-a plăcut. | |
| = Vali | Victor Potra [08.Sep.09 20:08] |
| Vali, mulțumesc pentru trecere. Iar criticile sunt întotdeauna îndreptățite, altfel am fi doar un cor de aplaudaci, ca pe vremuri :) Pe de altă parte, și aprecierile sunt bine-venite, le pun de-o parte, pentru zile negre :) Sper să-mi depășesc obiceiul de a scrie fragmente, și să continui. Victor | |