| = imagini | dumitrita paladi [31.Jul.09 13:30] |
| de fiecare data cind citesc un text de-al tau imi ramin pt o vreme citeva imagini de care ma indragostesc:) in cazul asta :"știi cînd îți dai seama că te-ai făcut bărbat? cînd vorbești cu șeful despre blocajul economic și impozitul forfetar." - mama ce am mai ris :)) + "capul se face țăndări de asfalt și în timpul ăsta ochii sînt fixați pe inima care se rotogolește ca o minge la un meci din liga a III-a. " - tare de tot si cit se poate de cursiv :) | |
| = emi_val_pal :) | gena gurau [31.Jul.09 13:43] |
| evident că rita mi-a luat fața!! :))) (și de data asta) dap. pasajul: "mă uit la mîinile mele și-mi dau seama că s-au îngroșat m-am făcut bărbat. știi cînd îți dai seama că te-ai făcut bărbat? cînd vorbești cu șeful despre blocajul economic și impozitul forfetar [...] ți se face dor de robinson crusoe. dar robinson e mort săracul în locul lui îți strînge mîna un senator care vine pentru un material publicitar." are un impact teribil. poa' pen'că om fi noi femei (in a men's world doar închipuită..), mai știi!? :D oricum, este foarte reușit dp meu dv slalomul printre fragmente de acțiune-narațiune, dînd ideea de continuitate, de variațiuni pe aceeași temă, practic. crâmpeie cotidiene de existență.. iar asta vine ca un argument în plus: "îmi vine să mă dau de trei ori peste cap și să mă prefac în ceasornic. să n-am nici o grijă. doar să pontez momentele noastre mărunte de glorie." :) | |
| = dragaln face cariera. | emilian valeriu pal [31.Jul.09 16:50] |
| Dumitrita, dincolo de ironia constatarii de a fi barbat e durerea de a nu mai putea face anumite lucruri pe care kle faceai cind esti copil. Multumesc de semn. Gena, da, crimpeie cotidiene dintr-o existenta marunta a unui ceas care temporizeaza aslte existente. Multumesc si tie. Cred ca dragalan va face cariera fara sa stie vreodata. :) | |
| = Tinerețea e o boală care trece fără medicamente | Dan Norea [31.Jul.09 17:19] |
| ...durerea de a nu mai putea face anumite lucruri pe care le faceai cind esti copil. Nu trebuie decât un pic de răbdare. În curând vei fi iarăși în stare să faci toate lucrurile pe care le făceai când erai copil. :) Observ că, dacă în "drăgălan 1", umorul era la el acasă, aici a mai scăzut. E o lectură plăcută și interesantă, dar umorul provocat în primul rând de personajul Drăgălan, s-a mai rarefiat. Textul fiind de fapt compus din mici pagini de jurnal, sugerez ceva mai multă autoironie. Orice om inteligent își mai râde din când în când de el însuși, dă-ne și nouă posibilitatea s-o facem. :) | |
| = dane | emilian valeriu pal [31.Jul.09 20:56] |
| Ai dreptate. In partea I era mai mul umor. Pacat, am incercat tot timpul sa-mi imaginez personajele mele puse intr-o carte. Asa cum sint ele. Uneori sint ciufut, alteori rizi de mori. Din fericire, ai remarcat, sint mici pagini de jurnal pe care le scriu asa cum scrii tu inboxul. Si, Dane, e de toate pentru toti, va promit eu. Veti ride si inca tare. Doar ca uneori mai trebuie inteles si ce sta in spatele unui astfel de text. Multumesc. Doar ca uneori trebuie sa suferiti si cu mine. | |