| = dle Catalinoiu | Anda Brezan [28.Jul.09 11:41] |
| "dragostea mea plutitoare / se farmecă de fiecare alunecare a privirii peste formele fecunde " - aici este ceva prea mimat. Alunecarea privirii peste forme, si nu orice fel de forme ci - atentie! - "fecunde" este un mare cliseu. Incercati sa evitati cliseele. Desi atunci cand o faceti (ex: "sunt un cârlionț deghizat / în bărbat") sunteti extrem de elipctic si inexpresiv. Un mod tare nefericit de a incepe un poem. Incercati sa nu mai faceti referire directa la "muza". E un concept deja confiscat de un mare autor european. V-a luat-o inainte, nu aveti ce face. E la fel ca si cu "nenascutul". Nu mai puteti folosi intr-un poem acest concept exprimat ca atare. In fine, mie mi-e cam f. prea lene acum, sunt trezita mult prea de dimineata pentru a fi quite fit 4 poetry, dar tare v-as lua poemul vers cu vers si vi l-as rupe. De ce? Pt. ca e un text slab, sa stiti... Aveti o densitate prea mare de imagini-sablon, metaforizate excesiv si cu stangacie. Iar atunci cand nu sunt sablon, sunt - cum am mai spus - chestii extrem de eliptice si plictisitoare. Va urez sa aveti totusi o zi festiva, cu ocazia intoarcerii trupelor romanesti din razboi! Bring the boys back home / Bring the boys / Back homeee Va sarut, Anda. | |
| = de rupt | cristian catalinoiu [28.Jul.09 18:09] |
| întru totul de acord cu tine, anda, cu desuetul invocării muzei, nu e totuși cazul în poezia-mi. șabloanele da, zgârie privirea. ca-n viață... | |