| = mi/a placut | cordeanu iulia [26.Jul.09 14:08] |
| zborul ca necesitate imaginile aduse de tine desi ireale sunt f bine redate nu ma pricep la critica dar ca cititor ma regasesc in felul tau de a visa:) | |
| = ... | ștefan ciobanu [26.Jul.09 14:40] |
| iulia multumesc de trecere. uneori visele o alta logica aparte care trebuie inteleasa. uneori dedusa. apoi asimilata si tot asa. :) | |
| = piciorul sens ibil | Maria Del [26.Jul.09 16:21] |
| Frumos poemul tau, cu inversiuni interesante care ii confera sensul care e in acelasi timp incifrat, putin "imbarligat" ca un fir de iarba pe piciorul descult, dar in acelasi timp evident, sensibil in toate sensurile cuvantului, ca un picior descult, care isi asuma toata aventura aceasta de zgarieturi si arsuri ale ierbii, asfaltului si neintelegerii sau intelegerii celorlalti oameni. O aventura a cunoasterii, a descoperirii. Putin indoielnic si amarui acel pitic care la inceput pare un personaj pozitiv, ca apoi sa se transforme in unul pe care il banuiesti de rele...dar probabil ca acesta e sau ajunge sa fie rolul lui in aceasta poezie, rolul indoielnicului, al raului care face bine. | |
| + straturi metaforice spre transcendental | Plopeanu Petrache [26.Jul.09 18:10] |
| Titlu îmi spune ce ai dorit de la acest poem, dar nu mă mulțumesc doar cu ideea unei metaforizări a învățării zborului ci vreau să merg mai departe. De la simpla ideea a zborului fizic se ajunge într-un spațiu al transcendenței asumate de către poet, un spațiu al ideilor multiple, care se reproduc unele pe altele într-o succesiune logică. Aici în acest spațiu nu mai este interesant zborul în sine, care la un moment dat a fost folosit cu succes drept pretext pentru lipsa încălțărilor, ci o revenire din metaforă în concret și regăsirea ființei poetice pe post de papuc - deci o încălțare - al Lui. Totul a fost o plimbare -pretext, ceva de genul: "Unde îmi sunt încălțările? Nu sunt? Nu-i nici o problemă, am acum pretextul să le înlocuiesc prin propria-mi persoană, iar pentru că un om-papuc nu-i este de folos nimănui, dar trebuie totuși să-i fie cuiva, eu devine papucul lui Dumnezeu". Sunt și alte aspecte pe care aș putea iniția un alt discurs, dar mă opresc. În orice caz un poem plăcut, cu două straturi de metafore care se întrepătrund, dar care cer plăcere pentru a fi desprinse unele de altele și apoi să fie unite aleatoriu. Recomand bineînțeles acest poem! Cu stimă PP | |
| = de-a busilea prin raspunsuri | ștefan ciobanu [26.Jul.09 21:19] |
| maria: cu riscul de a banaliza poezia, prezenta piticului nefiind ceva inedit am vrut sa o fac sa fie ceva gen drobul de sare. de aceea nu am ingrosat prezenta lui. iti multumesc de citire si semn domnule plopeanu: incantat de atentia acordata acestei poezii. ma bucur ca s-a vazut mai mult decat o simpla insiruire de imagini (cel putin de catre dvs.). nu ma asteptam sincer. viata poeziei se vede atunci se naste si traieste pe cont propiu in cititor. va multumesc. | |
| = calatorie | Dora Silvia Patrascanu [26.Jul.09 22:55] |
| descult in cer. cum altfel? ca si cum ai fi murit, tu iti vedeai de ale tale iar ceilalti de ale lor, totusi, absurd si inutil, iti cautai incaltarile; apoi ti-a venit ideea ca ai putea sa zbori si te-ai bucurat ca de o revelatie; se pot spune multe despre acest poem, pe mine m-a tulburat insa faptul ca am descoperit o stare pe care am trait-o si care nici nu poate, nici nu trebuie explicata. Esti dintr-o data strain aici, in universul concret, material, grabit sa ajungi dincolo orice ar insemna acest dincolo. In fine, mi-a placut mult, e genul de poem pe care simti nevoia sa-l recitesti. | |
| = silvia | ștefan ciobanu [27.Jul.09 13:53] |
| : unele stari trebuiesc redate macar daca nu explicate. multumesc de trecere | |
| = hipnotic | Tamara Zub [27.Jul.09 16:57] |
| M-a hipnotizat precizia descrierii unei stări între vis și trezie. Totul arătat cu răbdare, deși în ritm de alergare cu sufletul la gură, o rostogolire spontană care însă nu duce în prăpastie, ci provoacă vertijul cuvintelor. Stare de imponderabilitate surprinsă cu instinctul vânătorului feroce al fantasmelor. Mai citim, tama | |
| = cai de cunoastere | Dora Silvia Patrascanu [27.Jul.09 18:24] |
| Bineinteles ca merita, voiam sa spun ca nu trebuie explicate de cei care citesc poemul, ba nici macar de cel care l-a scris. Sunt stari, trairi pe care doar artistii, fie ei poeti, pictori etc., reusesc sa le impartaseasca celorlalti. | |
| = de/a busilea pe pamant | Maria Boldea [28.Aug.09 18:56] |
| mă gândeam că aș putea fi un papuc în piciorul lui Dumnezeu care se plimbă ici colo.. foarte frumos spus ! cred ca si suntem papuci in picioarele Lui. doar ca ne ies cuiele uneori prin talpa si zgariem talpile Lui si scoarta pamantului, in rest suntem cu totii minunati :) | |