| + nici aparențele nu mă mai înșeală | Adrian Firica [23.Jul.09 22:46] |
| aici nu-i vorba de ciupitul corzilor unei harphe, șase, sau câte or fi fiind ele!; ambi-ingenuitatea auctorială lasând/dând de înțeles că-i vorba de un supliciu: "ca o țigare stinsă pe genunchi", dacă nu mă-nșeală ... memoria. am să-mi văd mai departe de investigațiile mele, în ceea ce privește subiectul. mă interesează cât de tare sună o harphă care șade în cutia ei. cu alte cuvinte: dacă lovești cutia, ce se-ntâmplă? | |
| + Pe harpă, mâinile mângâiau doar poeme | George Pașa [24.Jul.09 00:26] |
| Am citit de la început seria aceasta cu nathaniel și elia-clodia, dar am preferat să tac și să observ cum devin cele două personaje. Aici, urmărind primele rânduri, îmi pare că ea ar fi un fel de mireasă a soarelui. Spun acest lucru deoarece parcă-parcă o "auzeam" altădată. Iar malurile acelea fără timp sunt un topos familiar și scrierilor mele. "Pădurea de sunete" amintește de Baudelaire. Mă refer la imaginea în sine, pe care o întâlnim la autor. Rândul final este foarte frumos. Nu vreau să deconspir, totuși, nimic de acolo. Sunt niște corecturi de efectuat: "voia" este cuvântul corect, "să descătușeze", "țigară" ("țigare" spunea Moromete, dar nu cred că îl imiți). | |
| = re: adrian firica `````george pasa | Iakab Cornelia Claudia [27.Jul.09 11:34] |
| multumesc pentru stelute! http://www.trilulilu.ro/aioana13echelon/db6956cdb79ad3 | |