Comentariile membrilor:

=  de citit...	Teodor Dume [21.Jul.09 22:23]
da, ioana, ai punctat, doar în câteva cuvinte, formula existenței noastre *ceas lichefiat... venele curg secunde vii...* surprinzător de frumos! felicitări, ție și mulțumiri, domnului călin sămărghițan, pentru recomandare. cu sinceritate, teodor dume,
=  îngrijorare...	ioana matei [21.Jul.09 22:41]
călin, tu ai cumva...febră?...stau și mă-ntreb!...mulțumesc mult!... teodor, minunat tic-tac!...
=  .	nica mădălina [21.Jul.09 22:32]
doar un comentariu interesant al unei picturi. o reactie de vizitator de muzeu, ce-i drept, sensibil la arta. intreb acum, fara sa vreau sa satrnesc polemici cu privire la ce e inspiratia si cum se starneste ea cand vine dinspre un produs cultural (in acest caz o pictura), nu-i asa ca fara acel tablou lumea ar fi fost mai saraca cu acest text? nu ironizez, desi realizez ca intrebarea mea nu poate ramane decat retorica, in masura in care orice text poate fi o simpla nota de subsol la un altul, spus in cuvinte sau nu.
=  felicitări ,ioana	ciutura carmen luminita [21.Jul.09 22:34]
tranșant, fluid, cursiv, sângele și timpul pe axa de rotație, impresionantă imagine, cu drag ,L
=  .	Marius Surleac [21.Jul.09 22:35]
De fapt e doar o combinație între "persistența memoriei" și "copil geopolitic privind nașterea omului"
=  sa fim rezonabili	Veronica Valeanu [21.Jul.09 23:16]
intre o contemplare fara nici o febrilitate si o febra a contemplarii - ce o fi mai rau? ioana, asta e stilul tau, contemplativ, eu critic doar ochiul critic asa ar face si originalul domnule C.S. faceti totul la rece si va vom privi cu caldura
=  * * * Câteva repezi cuvinte, înainte de a se destrăma	Călin Sămărghițan [21.Jul.09 23:24]
Poate că Dali ar fi fost încântat de ce a scris Ioana Matei. Poate că și este. Uneori ești înconjurat de urâțenia lumii și chiar a oamenilor din ea, și ceva suprarealist nu strică. Dimpotrivă, te remontează, ca să-ți dovedească, o dată în plus, că salvarea, cel puțin temporară, vine din artă. Din capacitatea de a surprinde esențe ale unor simțiri profund personale, cu o severă economie de mijloace literare, așa cum face Ioana Matei mai mereu, ceea ce nu dovedește decât o mare sensibilitate artistică dar și discernământ literar. Deoarece ea se păstrează întotdeauna pe un tărâm artistic pe care îl sesizezi dincolo de expresie. Cuvintele la ea nu sunt nici măcar semne, ci sunt ecouri. Nu sunt jaloane ale rațiunii, ci sunt însăși adierea ei. De aceea reușește, de cele mai multe ori cu fină măiestrie, să redea ceea ce nu se poate rosti. Poezia ei este mai mult intuitivă, decât denotativă. Ea nu "arată" niciodată, ci, mai curând, insinuează, iar aceasta e o calitate pe care o ai sau nu, căci greu ți-o impropriezi dacă nu o posezi. Versurile ei niciodată nu obstrucționează, dar nici nu stimulează imaginația, ci o hrănește de-a dreptul, cu subtile găselnițe. Nu știu de ce ține asta. Sau știu, dar nu e locul să o spun aici. Ioana Matei accede spre esențe, așadar. Ascultați: "atinge-mă!/ n-am nicio parte!..." (Discurs intangibil). Sau, în O pasăre pe gard: "cu ochiul închis/ încă/ o mai doare/ iubirea..." Sau: "în ochii lui coboară o poveste/ și ea tresare fără contur..." (fragment! din Fascinație). Știm bine, de cele mai multe ori poezia ei nu depășește mai mult de trei patru versuri, dar numai așa poți să scrii atunci când te apropii cu adevărat de înțelesurile lucrurilor, când frizezi legăturile intime moleculare, pe spații infime, dintre sensuri. Ea nu scrie despre procese poetice, ci scrie despre sinapsele care transmit acele procese. Nu despre delicatețuri concrete, ci despre savori desprinse. Poezia ei minimalistă e unică pe site și nimeni nu prea are curajul să se apropie critic de ea. Nimeni nu scrie ca ea, iar originalitatea ei nu poate fi copiată, oricât te-ai strădui. Patentul nu-i poate fi subtilizat, căci ai impresia că se destramă imediat cum l-ai atinge. Nu-ți rămâne decât să-l privești și să te pierzi, nu în comentariu, ci în aroma pe care o simți răpindu-te de la fața lumii, de care ea însăși e prima care fuge.
=  .	nica mădălina [21.Jul.09 23:38]
scuze ca revin si cu tot respectul pentru dreptul fiecaruia la un propriu sistem axiologic in materi estetica, dar propun o provocare oricui e dispus sa i dea curs. si anume sa scriem esentializand in aceasta maniera. caci personal cred ca este vorba de maniera, necontinuarea sensurilor din aceste texte ale acestei autoare putand fi interpretata si ca lipsa de aparatura poetica si poietica pentru dezvoltarea lor in discursuri altfel. nu cantitatea da calitatea, asta stiu prea bine. ce spun este ca e o capcana sa confundam putinul cu esentalizarea. asta in genere, nu acuz ca ar fi vorba de asa ceva aici. asadar provoc nu la un atelier de recomandate, ci la a scrie in maniera aceasta. pe care nu o consider stil sau monopol al ioanei matei, cu toata admiratia pentru cum se indreapta catre texte reduse la un simplu cuvand sau chiar sublimul tacerii. asa vedem si cat de originala este maniera, sub rezerva ca nu originalitatea e criteriul estetic ultim. pentru o opinie interesanta pe tema asta, imi permit sa trimit nu la esentialisti, ci la gombrowicz, in jurnalul sau. si nu ironizez deloc.
=  vrem vocea nu ecourile	Veronica Valeanu [21.Jul.09 23:40]
nu e prima data cand incerc sa atrag atentia cuiva ca avem nevoie de o plusvaloare. nu sunt numai eu cea care sustine asta. de ce nu i-ati facut o preafrumoasa recenzie atunci, la poemele la care va referiti? orice copie dupa original care nu aduce nimic in plus e un kitch doar procesul de punere pe piata e de vina oricum e greu sa ajungi la revelatia esentei fulgurante, asa ar spune si ioana, peste care a cazut avalansa com dvs cu greutate
=  .	Marius Surleac [21.Jul.09 23:45]
well, cred că există mai multă poezie în titlu decât în conținut. Primele două versuri sunt mesaje clare a celor două tablouri ale lui Dali, pe care le-am enumerat mai sus. Deci, primele două versuri pot fi ușor înlocuite cu tablourile. Al treilea vers vine de la sine. Eu aș dezvolta idea, ca să fie mai apropiată de suprarealism, something original!!!
=  in plus	Marius Surleac [21.Jul.09 23:53]
Mădălina, sună foarte ok ceea ce zici tu. Pe pagina engleză a agoniei găsești destule texte scrise ca un omagiu lui Dali (am și eu câteva și Romulus, Willy și alții). În plus, pe pagina engleză nu e discutat doar Dali, dar și alții. Însă, dau dreptate și lui Veronica în cele spuse mai sus.
=  .	nica mădălina [22.Jul.09 00:00]
marius, nu faceam decat sa spun altfel ce zice si veronica. si anume ca nu consider ca suntem in prezenta unei poezii a esentializarii, ci in prezenta in genere a unor texte reductioniste, bazate pe asa zisa putere a scurtimii, dar care se opreste la tatonari stangace ale poeticului. cat despre acest text al aceleiasi autoare, el este o simpla adnotare, fara valente autonome ca text. deci pentru voce, da, si plusvaloare.
=  asadar	Doru Dorian David [22.Jul.09 01:53]
bucuria este de partea mea... ti-am simtit versul de o buna bucata de vreme si nu m-am inselat! inspiratie si bucurie... in rest le avem pe toate! o zi buna dinspre Dublin!
=  alte chestiuni	Călin Sămărghițan [22.Jul.09 01:58]
Doamna Mădălina Nica, bineînțeles că "nu originalitatea e criteriul estetic ultim" și vă rog să remarcați că nu am spus "monopol". Eu sunt fascinat când găsesc originalitatea fiecărui autor și îmi pare rău că timpul și, de cele mai miulte ori, dispoziția nu-mi permit a o releva la fiecare în parte, acolo unde există. Și există, din fericire, în foarte multe locuri pe acest site. Provocarea dumneavoastră, vis-a-vis de acest text, mi se pare interesantă și chiar aș fi curios de rezultate. Stimată Veronica Văleanu, îmi place mult întrebarea pe care mi-o puneți dumneavoastră: "de ce acum și nu atunci?" Adaug: de ce acum și nu altădată? Nu înțeleg însă, despre ce "copie după original" vorbiți. Marius, mulțumesc pentru completare, este, într-adevăr, multă poezie în titlu. Cred că despre suprarealism avem fiecare păreri diferite, chiar dacă a venit cineva la un moment dat cu o definiție doctă. Mă faceți tot mai curios de pagina engleză, iar asta este iarăși foarte bine. Și pentru că și domnul Teodor mi s-a adresat, îl salut cu respect și îi spun că am făcut-o cu mare plăcere, bucurie și sentiment al împlinirii. Și al afirmării unor valori pe care am încercat cu prea modeste mijloace să le aduc la lumină într-un moment în care din multe puncte de vedere mi s-a părut potrivit. Ioanei Matei îi cer mii de scuze pentru ultimele mele intervenții și o rog să mă ierte.
=  serios!,	silvia caloianu [22.Jul.09 09:40]
nu vad de ce atata indignare pe aici. serios, da! plin-plin site-ul de pastise, tipare preluate etc. (recomandate sau nu, cu siropoase felicitari sau nu). comparativ, nu ma supara cu nimic aceasta recomandare. nu m-am dat ochii peste cap, entuziasmata, dar nici nu m-a suparat faptul ca am deschis aceasta pagina.
=  i	silvia caloianu [22.Jul.09 09:41]
a se pune i pe acolo, pe unde mi-a scapat. cu tot cu punct, clar. (sper ca e unicul typo, in com-ul meu de mai sus)
=  Ecoul tăcerii	Ion Rășinaru [22.Jul.09 09:43]
Tic-tac, tic-tac odaia învârtindu-se în jurul culorii.
=  Salvador Dali tace...	ioana matei [22.Jul.09 10:37]
Ioana e uimită și fericită de intâlniri...e mâhnită si însingurată de neîntâlniri...poezia e o minune în viața ei...poezia e o nebunie frumoasă în viața ei...nebunia doar...nebunie...și da, de foarte multe ori Ioana tace... vă mulțumesc!
=  Părere	George Pașa [22.Jul.09 11:21]
"gheață la mal. scriitură în sos de pictură" Nimic nou: intuiții sensibile, ars combinatoria modest. Trăiască hazardul!
=  Erată	George Pașa [22.Jul.09 11:22]
"modestă"
=  parere	Ioana Geier [22.Jul.09 12:17]
Oricand voi avea timp si suflet pentru poezia Ioanei! Ioana nu este niciodata tentata de trivializarea verbului liric, nici de insulta spiritului prin simptomatice si maladive afronturi, constiienta fiind ca nu aceste lucruri vindeca Fiinta de suferinta existentiala. Adevarata arta nu oboseste, chiar daca se repeta... JO
=  ontopic, rog	Ela Victoria Luca [22.Jul.09 14:07]
cred că avem cu toții multe poezii, proze, eseuri, articole, jurnale și comentarii literare de scris și aici, și pe hârtie, și așa mai departe. și e timp pentru toate, vorba lui Paler. asta fiindcă este un poem despre timp scris cu sânge. și fiindcă mie una îmi place dali, am scris despre dali, am citit jurnalel lui dali, am vizitat muzeul dali. și lucrurile astea sunt mai prețioase, ptr fiecare în parte, decât orice furtună într-un pahar de... sânge. ela
=  erata, of	Ela Victoria Luca [22.Jul.09 14:07]
jurnalele
=  hemoptizia dogmatica	noemi kronstadt [22.Jul.09 16:12]
am in minte imaginea aceea fascinanta din "terminator", cand personajul destructurat de eroul pozitiv se lichefiaza si se recompune intact si imperturbabil, dar voi clipi energic de doua ori ca sa alung terminatorul si sa te intreb, ioana, de ce, totusi, "venele curg"? rescris logic, poemul ar putea arata asa: timp lichefiat/ in vene curg/ secundele vii/. suna logic asa, doar pentru ca , in general, venele stau pe loc si sangele sau orice altceva curge prin ele. dar daca ai fi scris asa, as fi ratat senzatia de indicibila lichefiere bergsoniana a timpului, pe care logica fiziologiei umanoide nu mi-o furnizeaza decat in situatii rarisime.
=  hope this helps - Persistenta Memoriei	Marius Surleac [22.Jul.09 16:48]
Sper că acum pricepe lumea mai bine totul.
=  hope it helps 2 - Copilul geopolitic urmărind nașterea noului om	Marius Surleac [22.Jul.09 16:50]
=  o interpretare	Călin Sămărghițan [22.Jul.09 17:27]
"Ceasul lichefiat" se poate referi și la o altă pictură a lui Dali, intitulată "Explozie", sau așa ceva, tot cu un ceas "lichefiat" chiar mai expresiv. În "Persistența memoriei" seamănă mai mult cu o frunză, în legătură directă cu copacul stilizat, sau cu titlul lucrării. Așa cum venele curg sânge (procedeul stilistic de exprimare se numește metonimie), în accepțiunea poetei ele "curg secunde", iar cea mai potrivită expresie mi se pare ce a lui Noemi: conferă "senzația de indicibilă lichefiere bergsoniană a timpului". "Secundele vii" țin de o anume trezvie a receptivității trecerii timpului. Dar nu expresiile ca atare atrag atenția aici, ci, așa cum am spus în comentariul argumentativ, ansamblu pe care acestea îl oferă prin transmiterea unor percepții personale care pot rezona sau nu în urechea, sau chiar sufletul, cititorului. Nu e logică și jalon, ci e intuiție și adiere, nu e analiza ori nici măcar contemplarea unui proces, ci e legătura dintre procese și senzații. Mai departe am spus acolo.
=  ...	ioana matei [22.Jul.09 19:06]
George, eu cred ca hazardul e un fel de *spatiu* in care nu ne stim!...multumesc pentru parere! ioana, m-a bucurat sa te citesc povestindu-le despre mine/tine... noemi, de ce venele curg?...nu stiu foarte bine sa-ti spun...fac o marturisire...incerc sa prind in cuvinte ce e "dincolo" de ele...pentru ca "dincolo" de ele sunt lumi miraculoase, incredibile, la care toti avem acces uneori, alteori, intr-un fel sau in altul...si "dincolo de ele" e ca o alta forma de manifestare a cuvantului, mult mai subtila, mai aproape de sensul lui initial...scriu intr-un anumit fel pentru ca nu pot scrie in altul...de exemplu pentru mine intre "timp lichefiat/ in vene curg/ secundele vii/." si ce-am spus eu e o adevarata prapastie...nu in sens *valoric* ci legat de propriile mele perceptii...de ce venele curg?...poate ca timpul se *materializeaza*(sau, paradoxal, este transcens) pornind de la o perceptie foarte grosiera (masurabila) a lui, in trepte, pana la fiintare...oricum suna aiurea ce incerc sa *explic* aici...mai bine "ceas lichefiat... venele curg secunde vii..." multumesc pentru intrebare! Calin, recomandarea ta m-a uimit!...cu atat mai mult cu cat (nu de putine ori) m-au atins rafinate ironii...(asta este explicatia pentru *ingrijorarea* mea, si nu *jocul de glezne*...nu ma pricep deloc la fotbal dar pot intui/chiar intelege *pase* intre cuvinte)!...cred ca e minunat de cate ori mai multe suflete *bantuie* prin lumi *asemanatoare*...imi pare foarte rau de consecintele ei...as fi putut pune capat in orice clipa, stergand textul...nu mi-ar fi fost greu deloc...apoi m-am gandit ca nu e corect... clarificare: doamnelor, domnilor nu-l cunosc pe calin samarghitan...si nici el nu ma cunoaste... iar despre tot ce s-a intamplat aici: mai bine sa intrebam POEZIA...biata POEZIE!!!
=  Ești recunoscut ca: Alberto M. Popesco. Ce crezi despre acest text?	Alberto M. Popesco [22.Jul.09 19:17]
un text slab, o bălărie, versul al doilea e vădit ostentativ în economia poemului, iar făcând o mică comparație cu tablourile lui Dali: nici nu se pune problema că ar exista ceasuri lichefiate. ele se ”scurg” ca un lichid în tablourile lui Dali, care nu este incompatibil cu lichefierea, iar ultimul vers nu are nicio legătură cu nimic, nici cu Dali (care prezintă o atmosferă, mult mai rece) destul de amical
=  da, Alberto...observ de-aici din balarii ca...	ioana matei [22.Jul.09 19:32]
ai pus punctul pe un i...de ce?...poate ca subtitlul nu se refera la creatiile lui Salvador Dali, ci la creator...zic si eu!...poate...multumesc!...
=  completare pentru noemi...	ioana matei [22.Jul.09 20:22]
stiam ca e o intrebare oarecum *retorica*...si (totusi) am simtit nevoia sa-i raspund...nu stiu de ce...multumesc!...
=  timp...	Marian Ionescu [22.Jul.09 20:22]
dacă aș minți aș zice că mi-a reușit experimentul, dar nu e așa... mult mai plăcut timpul tău
=  da, marian...	ioana matei [22.Jul.09 20:30]
de la *universul* cuvintelor tale am pornit!... minunat univers!...multumesc!...
=  erata...	ioana matei [22.Jul.09 20:33]
de la universul ...in loc de...de la *universul*...
=  ioana matei,	Dely Cristian Marian [22.Jul.09 22:07]
imi place poezia aceasta (de asemenea majoritatea pe care le-am citit la tine) poezia ta are sensuri impuse de tine si fiind foarte scurta de multe ori sensurile raman fara ecou secunde din trecut prezent (viitor) lichefiate prin vendete venele curg secunde vii... desigur poate doar secunde...si-o masa rotunda.. cu drag,
=  controverse	Deliman Leontin [22.Jul.09 23:46]
Pentru pietre tot "secunde vii" curg? Apoi, dacă timpul este din oțel topit?! Pun și eu niște întrebări, așa, ca... neutru (între piatră și viu!).
=  Mascarada inutila	Radu Nitescu [23.Jul.09 00:00]
E adevărat că ora dialogului este anterioară orei postării. Mă miră că textul încă mai există aici. ‘originalitatea’ mi se pare primul criteriu după care trebuie tratat un text aici. Ideatica e frumoasă, textul e concis și expresiv; mai ales asocierile care se pot face și care văd că au fost făcute deja. Felicitări aceluia care a gândit ideea, indiferent cine e. rN
=  ...	ioan albu [23.Jul.09 02:53]
treaba-i clara. sunteti pe dinafara. n-ati priceput nimic. "ceas lichefiat..." - nu e "ceas lichefiat", nici "ceas lichefiat!", ca sa nu mai vorbim de "ceas lichefiat;". nu! e "ceas lichefiat...". sa luam bine seama... sa vedem cum punctele de suspensie sunt manifestarile exterioare -contractate pana la implozia grafica- ale cratimelor interioare care marcheaza ritmul acelor unui ceasornic invizibil batand pulsul poemului: "ceas li-che-fi-at..."... intelegeti? adica tic-tac-tic-tac... caci in mod necesar, orice vers despre ceas trebuie sa faca el insusi ca ceasul... iata, deci, cata sugestie, ce splendida lectie de poezie moderna... sa mergem mai departe: "venele curg". ai crede, poate, cititorule, ca te afli in fata unei ineptii sau poate, de esti mai sever, a unei tampenii. aici te inseli, stimate cititor. in realitate poetul iti livreaza un antidot instantaneu pentru discursivitate, te impiedica la timp sa cazi in primejdia de moarte a rationalizarii! taci tu, ratiune, natura imbecila, pare a spune poetul, odata cu Pascal. "venele curg", "curg", iata sugestia principala - fluenta, fluxul, procesualitatea, actualitatea heraclitica, iata materia poeziei; or, stiut este ca numai ratiunea introduce cezuri arbitrare in acest flux, numai ratiunea falsifica relatia de natura emotionala, intuitiva, care exista intre poet si lume. de aici, necesitatea de a suspenda ratiunea si justificarea judicioasa a versului al doilea. in fine, ultimul vers plonjeaza cititorul intr-o durata pura, intr-un timp poetic necorupt, care este insasi viata poeziei: "secunde vii...". caci functia poeziei este tocmai scoaterea cititorului din eul sau contingent in care este prizonierul unei durate psihologice, cu punct terminus obligatoriu moartea si inserarea lui intr-un inglobant, in care el nu este supus schimbarii, prihanirii, ci este el insusi o devenire, la modul ca devenirea pura, nonvectoriala, este insasi viata cititorului de poezie; ca si a autorului poeziei. de remarcat din nou punctele de suspensie care arata intocmai cum se succed clipitele duratei pure: una, si inca una, si inca una...de aceea, deci, textul merita recomandat iar eu adresez toate felicitarile mele editorului care a descoperit aceasta perla.
=  dilema de cafea somnoroasa	silvia caloianu [23.Jul.09 06:14]
"ceas pe cale de a se lichifia" "timp lichefiat" "secunde lichefiate" etc.,etc., etc. - expresii pe google vizand ceasurile aceluiasi dali. deci, "descoperirea sintagmei originale", de catre Elena Marcu, prin subsolurile agoniei, cade. si, vai!, ce ne facem?! personal, nu am nevoie de un comentariu "elaborat", de sa ma ia dracii, straduindu-ma sa il citesc pana la capat, ca sa cred ca o poezie sau alta e valoroasa (da, Ioan Albu). important este sa pot citi pana la capat recomandarea. sau macar sa nu regret ca am deschis pagina, in subsolul careia lumea neversata (adulatorii, inclusiv) se entuziasmeaza si felicita, de ex., o logoree cu "de la lume adunate". fara sinteza. fara simt artistic. si, iata ca... tocmai aici s-a spart gheata: la acest text! :) Oare de ce?
=  da și nu	Anghel Pop [23.Jul.09 10:15]
Câtă zarvă pentru un text de doar 6 cuvinte... Aici în subsol sunt peste 10000 de cuvinte în comentarii! Cuvinte săltărețe, gureșe... Textul are un atu imbatabil: e ușor de reținut. Mi l-am putut readuce în memorie seara, înainte de culcare. Se apropie de concizia haiku-ului, ceea ce nu e rău. Dar e și ușor de uitat. Ceea ce e de rău. Adică fiecare se poate juca în felul ăsta cu poezia, țintind simplitatea, dar până la o imagine memorabilă ca a lui Basho, aceea cu broasca sărind în lac, mai este...
=  legitimă apărare	Deliman Leontin [23.Jul.09 17:33]
D-le Angel Pop, calificarea textelor( nu reiese din afirmația făcută că ar fi vreo excepție!) din comentariile anterioare ca fiind "săltărețe, gureșe...", ar fi , să fim în același ton, incalificabilă, în contextul dreptului de a comenta, avut de cei care postează pe acest site, atâta timp cât primesc acceptul vreunui editor. Că altfel oricine ar putea spune că, "Câtă zarvă pentru un text de doar 6 cuvinte..." sunt "Cuvinte săltărețe, gureșe...". V-ar conveni? P.S. Am făcut un comentariu la textul postat, deci nu se poate afirma că acest comentariu este cu totul în afara subiectului.
=  doamna Ioana	Anda Brezan [24.Jul.09 00:14]
Este ceva foarte facil sa va mai referiti LA MODUL STRAIGHT SI LACRIMOGEN, a 10000000-a oara, intr-un text literar, la Dali. Dupa cum si la Gaudi, Mozart, Brancusi, Leonardo sau alti reprezentanti ai Marii Arte care au fost discutati si rasdiscutati, despre care chiar s-a scris Totul. In almost 2010 parerea mea este ca ironia si subversia au cam confiscat abordarea asta str8, definitiv. Dar sunt sigura ca ma veti contrazice... am citit oripilata polemica de mai sus si argumentatia extrem de fragila a celor care tin partea unui astfel de text. Singura sintagma valabila mi se pare "venele curg" chiar daca e ceva aproape redundant. In rest, e doar veleitarism si emotia cuiva in fata Turnului Eiffel. Si tzup: o poezioara. Va pup, sper sa nu va suparati pentru sinceritatea mea, oricum si eu sunt subiectiva.
=  ...	Ioana Geacăr [24.Jul.09 09:34]
Anda, nu te contrazic pentru că s-au spus deja prea multe despre acest text. Nu este genial, doar un text bun, am observat doar metoda prin care a fost conceput. Se mai pot face multe așa, dar emoția e rară, asta nu mai poate fi trucată. O zi bună!
=  ...	Ioana Geacăr [24.Jul.09 10:00]
"emotia e rară" - vreau să spun că sunt puțini cei ce ajung la emoție cuibărită în versuri
=  nu...	Marian Ionescu [24.Jul.09 13:15]
eu doar am găzduit și... m-am bucurat de timpul tău... inspirația o adusese Virginia
=  now I...I know...	ioana matei [24.Jul.09 23:59]
marian, desigur!...si iti fac o marturisre!...pentru mine inspiratia e un fel de margine!!! a sufletului meu!...si n-am gresit (despre ea!!!) niciodata...tanc...iu...
=  Introducere, Perspective, Lăsarea la vatră	Adrian Firica [25.Jul.09 00:40]
Introducere câtă vreme Dali a purtat mustață, restul lumii s-a străduit să scape de așa ceva. probabil, dar incert. Perspective 1. numai inventatorul ceasului va să folosească ceasul și vocabula aferentă: ceas. 2. mulțumesc profesorului meu de chimie (din liceu!), că nu folosea termenul „lichefiat”, ci unul absolut original: „lichefăcut”. 3. „venele” este pluralul articulat al unui substantiv de prin dicționare. eu am venele mele. 4. curg ... și ce dacă? se poate întâmpla și așa ceva! 5. secunde – denominează o aiureală. dat fiind că secunda e ceva stabilit convențional, când dai peste o grămadă de secunde te ia cu durere de cap. 6. la Paștele Cailor o să vin și eu, cu vii și cu tot ce le mai trebuie. o iau prin vii, ca să nu bat câmpii. Lăsarea la vatră mă-ncumet într-o clipă parcă mai lungă
=  Rostul poemelor este de a produce emoții	viorel gongu [31.Jul.09 23:32]
Rostul unui poem este să provoace reacții.Chiar dacă nu sunt reacțiile pe care le-am fi așteptat,reacțiile sunt prezente, adică emoțiile.Rostul a fost atins.Mulțumesc pentru ocazia unui truditor în vers clasic să se bucure și să se emoțoneze alături de tine.